Eram la masă la un restaurant. Aproape îmi gătasem mâncarea când la o masă din apropiere se aşeză un tânăr. Imediat după ce comandă mâncarea, scoase celularul, formă un număr şi începu conversaţia. Vorbea prea tare ca să nu aud şi eu. Aşa că, am ascultat…
Vorbea cu un prieten. Din conversaţia sa mi-am dat seama că era de meserie şofer de camion. Da, a venit la Seattle cu un transport de marfă, dar după ce a ajuns aici, a aflat că din cauza inundaţiei, autostrada de întoarcere era închisă. Aşa că, decât să piardă timpul degeaba, uitându-se la filme sau la… femei, a cerut de lucru de la o companie locală care i-a dat. Unde stă? La un hotel ieftin. De ce ieftin? Pentru că rolul unui hotel este să ai unde te culca noaptea ca să te odihneşti după truda din timpul zilei. Nu, nu-i trebuie un hotel „fancy” (dichisit, luxos) că doar nu-i în vacanţă! Nici nu vrea să se obişnuiască cu „luxul”! El vrea doar să se odihnească, să fie curat, să aibă unde face duş dimineaţa, să nu fie frig sau cald… Prietenul a înţeles.
Au trecut la subiectul mâncare. A, mâncarea de aici nu se compară cu cea ce şi-o face el acasă. Am înţeles că locuia singur, nu cu părinţii, fără soţie, fără „girlfirend”. De ce e bună mâncarea de acasă? Pentru că şi-o găteşte el, de-aia! Cum de ce şi-o găteşte el? E mai economicos! Zgârcit? Nu, nu-i zgârcit! De ce trebuie să fie acuzat de zgârcenie?! Doar nu l-a tratat regeşte pe prietenul său când l-a vizitat?! Nu l-a dus la restaurantele cele mai faine? S-a uitat la bani când a fost vorba de prieteni? Păi, nu! Nu-i aşa? Dar cu el însuşi, îşi permite să fie mai frugal. Ajută şi la menţinerea siluetei, şi la sănătate.
Continue reading →