Un rege oferea un premiu mare acelui artist care putea să exprime într-un tablou pacea perfectă. Mulţi artişti au încercat…
Regele a privit şi a admirat toate picturile, dar cel mai mult iau plăcut doar două tablouri. Trebuia să alegă unul dintre ele.
Primul reprezenta un lac foarte liniştit. Acest lac era o oglindă perfectă în care se reflectau în pace munţii care îl înconjurau. Deasupra era un cer foarte albastru cu câţiva delicaţi nori albi. Toţi cei care au privit tabloul au crezut că reflecta pacea perfectă.
In cel de-al doilea tablou apăreau nişte munţi. Dar aceştia erau prăpăstioşi şi dezgoliţi. Deasupra era un cer furios din care se dezlănţuia o furtună aprigă cu fulgere şi tunete. In josul muntelui se zărea un torent înspumat de ape. Această privelişte nu părea deloc pacifică.
Dar, privind cu atenţie, regele a observat că în spatele cascadei era un pomişor delicat care creştea într-o fisură a stâncii. In acest copac era un cuib. Acolo, în mijlocul unui urlet al violentei căderi de ape, era aşezată liniştită o păsărică în cuibul ei… Pacea perfectă!
Care tablou crezi că a câştigat premiul? Regele a ales cea de-a doua pictură. Ştii de ce?
“Pentru că”, a explicat regele, “pace nu înseamnă să te afli într-un loc în care nu e zgomot, nu sunt probleme, nici munci grele sau durere. Pacea înseamnă puterea ca în ciuda acestor condiţii, să ne menţinem calmul în adâncul inimii. Acesta este adevăratul sens al păcii.”
Dar tu?… Ştii Cine îţi dă cu adevărat pacea inimii?
(autor: Guillermo Lora Santos)