Vezi, cum în zbor se duce timpul! Așa trecut-au mii de ani, Și noi vom trece toți ca gândul, Fără‑a lăsa ceva măcar! Așa se duce‑o zi, ca alta, Și toate trec în veșnicii; În grabă vine și sfârșitul Întregii noastre omeniri.
Întreaga noastră zbuciumare, De lupte, munci și grijuri mari, Se pierd cu toate‑n lumea mare, A celor slabi și‑a celor tari. Și-acum de ce-ai venit în lume, Și-atât de mult te-ai chinuit? Ca să sfârșești în groapa‑n care, Pe veci să fii tu nimicit?
Chiar viața ce ne pare scumpă, E o iluzie‑n negură. Deasupra este-acea viață, Fără dureri și veșnică. E viața ce‑o găsim în Domnul, Pe care El ne‑o dă în dar! O, spune-mi ți-ai asigurat‑o, Sau nici nu te-ai gândit măcar?
2. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine?
Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit? Ce-aș fi de n‑ai fi Tu în mine, Cu harul Tău nemărginit? Aș fi un bulgăre de gheață, Un chip de humă fără viață, O stâncă-nvăluită‑n ceață, Și‑o noapte fără dimineață.
Aș fi un far fără lumină, Pustie de nisipuri plină; Cu vânturi fără de odihnă, Cu șerpi și scorpii ce-nvenină; Aș fi o albie uscată, Pe unde‑a fost un râu odată; O frunză smulsă și purtată, Fără de scop în lumea toată.
Așa aș fi, dar slavă Ție! Tu-mi ești a vieții bogăție, Comoara harurilor vie, Ce mă inundă pe vecie. Eu n‑aș ști azi ce‑i strălucirea Vieții‑n mii și mii de fețe, Și n‑aș fi cunoscut iubirea, Cu-nfiorări și frumusețe.
De n‑ai fi fost Tu, Bunătate, Începătorule a toate, Cu taine-adânci și minunate, Ce totul vrea și totul poate. Tu m‑ai suit în slăvi divine, Din locu-ntunecatei tine, Isuse sunt ce sunt prin Tine, Și-acum și‑n veacul care vine!
3. Nu te-ndoi, ci crede
Nu te-ndoi, ci crede că dincolo de nor E-un soare şi mai dulce, şi mai strălucitor. /: Nu norul este vesnic, ci soarele-i acel Ce-nvinge şi rămâne stăpân în urmă el! :/
Nu te uita la tine, că eşti atât de slab, Nici la vrăjmaşul care te-ar nimici degrab. /: Nu te uita la ziduri, la porţile de fier, La ura ce scrâşneşte, ci uită-te la cer! :/
Nu te-ndoi, ci crede că dincolo de tot Veghează Dumnezeul puternic, Sabaot, /: Căci nici un păr nu-ţi cade şi nici o clipă nu-i, Că nu-i nici o-ncercare decât prin voia Lui. :/
Iar dacă crezi puternic, nimica nu-i spre rău, Ci totul se va-ntoarce spre-un şi mai bine-al tău. /: Nu te-ndoi, ci crede că-n ceasul cel mai greu, În fiecare clipă veghează Dumnezeu! :/
4. După ploaie și furtună
Dupa ploaie si furtuna, Va veni o zi mai buna: Soarele va straluci mai luminos! Dupa norul plin de ceata, O lumina se arata: E lumina Domnului Isus Hristos. /: Cine se increde-n Domnul Are viata mai frumoasa, Caci lumina Lui patrunde Si o lumineaza-ndata. Dumnezeu de sus vegheaza; El ne binecuvanteaza Sufletele-acelor ce se-ncred in El. :/
Cand avem probleme-n viata, Sa cerem o luminare De la Domnul nostru scump, Isus Hristos! Rugaciunea schimba totul, Schimba sensul vietii noastre, Zi de zi, inspre mai bine cu Isus.
Stai o clipa, mediteaza! Sufletu-ti invioreaza? Dumnezeu te cerceteaza chiar acum! Nu lasa sa treaca clipa, Clipa mantuirii tale! Vei afla viata astazi cu Isus!
5. Puteri de necrezut
Puteri de necrezut le are-n sine dragostea. Înseninează frunți și voie bună-ți dă tot ea. /: Să rabzi, să te jertfești, să ierți când alții îți greșesc, Puteri de necrezut le are-n sine dragostea. :/
Iluzii multe, mari își face-adesea dragostea. Mereu nădăjduind, mereu sperând trăiește ea, /: Dar mulți nu o cunosc, și-n inimă nu o primesc. Iluzii multe, mari își face-adesea dragostea. :/
Credința s-a-ncheia, nădejdea va avea sfârșit, Dar dragostea va sta, doar ea va fi la infinit. /: Iubirea-i Dumnezeu și tot ce-i bun e de la El. Când toate s-or sfârși, va fi doar una: dragostea. :/
6. Pe crucea din dealul iubirii
Pe crucea din dealul iubirii, Pe culmea lipsita de flori Se stinge faclia iubirii Privind spre albastrele zari. Te plânge izvorul din vale Si raza de soare-n amurg, Se scutura florile-n cale Si stelele toate s-ascund.
Ce multi am aflat în iubire, Izvorul de dulci mângâieri, Iar astazi privirea-mi spre culme Îl cauta si nu-i nicaieri. Doar mama alearga la cruce Priveste spre cer suspinând, În locu-I sa rabde s-ar duce Pe lemnul de groaza murind.
Iar ochii ce-au plâns în gradina Se-ndreapta spre cer rugatori; Spre Cel ce durerile-alina Se-ndreapta al meu Salvator. Parinte-al iubirii sublime O, iarta cumplitul pacat Al meu duh se-ndreapta spre Tine, O, iarta-i ca nu stiu ce fac
7. Laudă astăzi pe Domnul
Laudă astăzi pe Domnul Suflet zdrobit de patimi Laudă-L printre suspine, Laudă-L printre lacrimi. Drumul slavei trece şi pe la cruce Credincioşii ştiu în genunchi să-l urce.
Mare să-ţi fie credinţa Roagă-te şi fii tare Nu ocoli suferinţa Ea îţi va da răbdare.
Domnul-ţi-ntinde aproape Mâinile Sale bune Scumpe-s oftările toate Spuse în rugaciune.
Nu e spre cer altă cale Mergi cu Isus într-una Numai pe urmele Sale Poţi dobândi cununa.
8. Doamne, pe Tine Te-aștept
Doamne, pe Tine Te-aştept, Inima-mi plânge în piept… Câte dureri vor mai fi, Doamne, pe toate le ştii, Chiar şi-n amare furtuni, Tu poţi să faci mari minuni!
Oricât de greu încercat, Singur tu nu eşti lăsat, Mai mult decât ai gândit, Cerul mereu te-a iubit; Domnul, când lacrimi se strâng, Plânge cu cei care plâng.
Vino, Isuse-ntre noi, Să ne mângâi în nevoi, Tu ne-ai condus pe pământ, Tot Tu ne dai cerul sfânt! Să trecem noaptea cea grea, Lasă-ne dragostea Ta!
9. Prin atâtea valuri grele
Prin atâtea valuri grele am trecut Numai Tu Isuse Doamne mi-ai fost scut /: Când ziceam că sunt pierdut Tu Isuse mi-ai fost scut Şi din toate numai Tu mi-ai ajutat. :/
Când furtuna a bătut în jurul meu Tu-ai venit şi Te-ai luptat în locul meu /: Valurile le-ai mustrat Si pe mine m-ai salvat Azi Îţi cânt căci pân’ aici mi-ai ajutat. :/
Rana mea era Isuse atat de grea Şi ziceam ca să ma lupt nu voi putea /: Tu atunci ulei mi-ai pus Ochii mei udati de plâns Au putut să vadă strălucirea Ta. :/
Şi Isuse-acolo sus în slava Ta Mângâierea ce-am dorit vom căpăta /: Tu-mi vei şterge lacrima Şi cununa îmi vei da Dacă aici o lupta bună voi lupta. :/
Fiecare are aicea de luptat Lacrimile curg din ochi neîncetat /: Iată vine-al nost’ Isus Să ne ducă-n ceruri sus Vom uita c-am fost cândva pe-acest pământ. :/
10. Mâna Ta, Doamne
Când privesc bolta-nstelată Ce-i întinsă sus, Mă cuprinde-un dor Să merg înspre Isus… Sunt ca Petru ce pornit pe val, Se scufunda, Mâna mea vreau s-o ţin în mâna Ta. Mâna Ta, Doamne, M-a scăpat din noaptea rea, Mâna Ta, Doamne, Mă păzeşte-n noaptea grea! Şi poate fi valu-nalt Tu ţii corabia mea, Mâna Ta, Doamne, Mă va purta!
Când şuvoaiele-nspumate Vin asupra mea Şi când vântul rău M-aruncă la pământ, Deşi inima-mi se opreşte-n loc Eu nu mă tem, Mâna mea vreau s-o ţin în mâna Ta.
Mâine, dincolo de noapte În ai zorii zi, Voi deschide ochii printre galaxii Şi-am să strig “Slăvit să fii Şi azi şi-n veşnicii” Mâna mea vreau s-o ţin în mâna Ta. Mâna Ta, Doamne, Printre stele m-a purta Mâna Ta, Doamne, Mă conduce-n ţara Ta, Da, mâna Ta va aşeza Pe cap coroana cea grea, Mâna Ta, Doamne Mă va purta.
