Reporterul Charles Q. Soi scriind pentru LifeScience spune că pământul emite un zumzet continuu format dintr-o mulţime de sunete imperceptibile pentru urechea omului. Zumzetul acesta este ca o simfonie a cărei origine este necunoscută.
Cercetătorii au descoperit doar nişte oscilaţii puternice care au forma unor inele şi care par a fi conectate cu acest „glas” al pământului.
Cred că nu degeaba spunea Isus că pieterle vor striga! (Luca 20:40). Habacuc spune şi el că piatra din mijlocul zidului strigă (2:11). Iar Pavel spune că întreaga natură (fire) suspină şi suferă durerile naşterii (Rom 8:22). Sau poate simfonia pământului este un ecou la „glasul Domnului” (Ps 29) deoarece „în locaşul Lui, totul strigă „SLAVĂ!” (Ps 29:9).
Creatorul şi Susţinătorul tuturor lucrurilor este îndrăgostit de frumos şi de muzică. Fiecare lucru făcut de Domnul are muzica lui, sunetele prin care aduce slavă Creatorului. Noi ne putem certa pe genuri muzicale şi pe interpreţi cât dorim! Atribuim adesea Domnului preferinţele noastre şi credem că numai cum ne place nouă îi place şi Lui. Dacă nouă ne plac imnurile, credem că Domnul nu ascultă nimic altceva decât imnuri „din cărţile negre”. Şi în timp ce noi cutreierăm internetul şi magazinele ca să ne delectăm urechea cu muzică nouă şi armonii proaspete, Domnului îi oferim zi de zi acelaşi meniu muzical. Suntem mai răi decât un disc stricat care sare mereu în acelaşi loc, repetând mereu aceeaşi melodie într-un perpetuum plictisitor şi sâcâitor.
De aceea ne îndemna psalmistul să-i cântăm Domnului o cântare nouă. Pavel îndrăznea să ne îndemne să vorbim între noi cu psalmi şi cântări de laudă (Ef 5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului). Pavel spera că noi ne vom lăsa coardele inimii ciupite de degetele Duhului şi vom cânta mereu Domnului, că vom adăuga la colecţia de psalmi a lui David şi ai celorlalţi cântăreţi biblici pe ai noştri, alcătuind astfel un imn de slavă nesfârşit. Dar noi ne rezumăm la a vorbi despre cântare, a opina despre muzică şi a comenta psalmii.
Cântarea a rămas astfel cenuşăreasa activităţilor noastre spirituale. Material de umplutură, ca să nu stăm degeaba în timp ce aşteptăm vorbitorul invitat care întârzie, în timp ce ne scociorâm de mărunţiş pentru colectă, sau în timp ce aşteptăm să treacă timpul exact de două ore alocate „programului” ca apoi să putem merge acasă. Ba alţii o folosesc ca mijloc de cucerire a inimii vreunei fete, de etalare a posibilităţilor şi talentelor, sau mijloc de trai.
într-un fel, sunt invidios pe pământul care-şi zumzăie neauzit pentru urechile mele simfonia, pentru păsărelele care-şi cântă netulburate trilul, şi pentru orice altceva care orice altceva sau altcineva care dă slavă Domnului fără sclifosiri şi fandoseli inutile, fără inhibiţie şi raţionări care, fie vorba între noi, nu au determinat niciodată mai multă slăvire a lui Dumnezeu ci mai puţină!
(autor: Ted Doru Pope)