De-ar fi aşa… Dar nu e. O comoară este păstrată cu grijă, ferită de stricăciuni.
UNDE SE MAI SCRIE CORECT ÎN LIMBA ROMÂNĂ?
1. Limba română este supusă stricăciunilor de multe feluri. În orice club internet ai intra, aruncând o privire asupra monitoarelor, îţi vine să-ţi faci cruce:
“mg aksa /nashpa, m-ai stai / nu, k iar ma cert cu dady / trimitemi poza cu Roxy / nu sh ceti fac.. lasa-ma să plec / dute dr… / bin, te tzuc / i pup u2″
2. Dacă aşa scriu cei grăbiţi şi presaţi de alte conversaţii, că doar nu poţi întreţine 20 de dialoguri simultane, şi toate să fie substanţiale şi cu replicile corecte, situaţia nu e mai roză nici când vine vorba de afişe: “REPARAŢI DIVERSE”, “PETRU CUPARATORILE ONLINE, O COMPANIE AMERICANA…”, “CONTACTATINE SI NE VOM DEPLASA IMEDIAT”, “VA RUGAM INCHIDE-TI USA!”
3. Cei care trăiesc ani de zile în alte ţări vorbesc o limbă hibridă, o română corcită cu limba ţării în care se află: “mergi pe autovie / autorută până acolo”, “nu mai găseşti tiendă deschisă la ora asta” (tienda-sp.= magazin), “stampează-mi paginile astea” (stampare-it.= a imprima), “l-a chemat fiul lui, dar el nu l-a chemat înapoi” (chiamare-it.= a suna, a telefona), “am checkuit încă un lucru din lista to do“, “am deletat toate ataşamentele“, “am făcut plinul de esenţă” (essence-fr.= benzină). Inclusiv imaginea de mai sus este preluată de pe un site cu o denumire relevantă: resursa de fun. Cât priveşte evoluţia limbii române în comunităţile din diaspora, ar fi interesant de studiat la faţa locului fenomenul şi de alcătuit, eventual, noi glosare…
4. Limba română este scrisă incorect nu numai de cei care ar avea, poate, circumstanţe atenuante. Mai greu te superi pe un şofer că a scris: din tuamnă nam mai prins cursă în străinătate, decât pe un profesor de română care scrie: cine v-a veni la nuntă. Exemplele sunt autentice!!!
În schimb, am răsfoit o multitudine de publicaţii şi de cărţi, care sunt o sfidare la adresa gramaticii române, deşi apar legal, la editura X sau Y.
5. În mediile universitare chiar, ne parvin note oficiale de la conducere, în care se precizează că “orariile profesorilor nu pot fi modificate”. Seamănă cu onorariile, nu-i aşa? Nu există orarii în limba română, numai orare, dar ce uşor e să foloseşti cuvinte inexistente, după ureche! Lunile trecute am primit un mesaj cu “Normele minimale privind redactarea notelor”, norme stabilite de Academia Română, în care apărea “exotica” traducere note de picior (calc după footnote), în loc de note de subsol.
Este îngrijorător cât de mulţi studenţi care termină diferite facultăţi nu ştiu să scrie în propria limbă şi comit, în continuare, greşeli, ba chiar îi învăţă şi pe alţii greşit. Dar este şi mai trist când chiar cei care predau limba română nu o ştiu scrie corect.
6. Mesajele publicitare strecurate în cutiile poştale sunt cu greşeli, scrisorile trimise de marile companii clienţilor ar avea nevoie de editori de specialitate, contractele pe care le semnăm la bănci conţin greşeli grave de redactare. Cei care lucrează cu publicul, în instituţii publice, nu ştiu scrie în propria limbă.
De exemplu, pentru că am domiciliul pe “Aleea X”, am avut neplăcuta surpriză să constat, dictându-le adresa funcţionarilor de la companiile de telefonie sau de la bănci, că scriu în documente Alea. Vai şi-amar! Alea jacta est.
Întrebarea rămâne aşadar: Unde se mai scrie corect în limba română?
(autor: adamaica)