| Creationism | Evolutionism |
| Sunt fiul Imparatului Universului. Pozitia pe care mi-o da acest statut, nu-mi permite sa-L fac de ocara pe Tatal meu, printr-un comportament nedemn de numele pe care-l port: crestin. | Sunt fiu de animal (maimuta) si avand un astfel de stramos, eu ca descendent, ma voi comporta ca atare. Si stramosii mei se mancau unii pe altii (la propriu), acum ca ne-am mai “civilizat” putin, ne vom “manca” doar la figurat… |
| Nu reprezint o aparitie Intamplatoare pe acest Pamant. Tata a vrut sa exist, sa ma pot bucura de El si El de mine, pentru a putea fi fericit atat acum, in conditiile pacatului, cat si cu mult mai mult atunci cand va veni sa ma ia acasa. | Am aparut la intamplare, dintr-un “accident” si tot la fel imi voi putea incheia socotelile cu viata aceasta. Alerg zi de zi cam fara tinta, am bucurii de moment, dar nu experimentez ceva continuu, persistent. |
| Viata aceasta reprezinta un episod din cadrul unei vieti fara de sfarsit, pe care Dumnezeu este oricand dispus sa mi-o acorde. Pentru a reusi insa sa intru in compania altor copii ai lui Dumnezeu de pe alte planete care n-au cunoscut pacatul, inca de pe acest Pamant va trebui sa ma debarasez de toate inclinatiile mele pacatoase sau de vicii, pentru ca altfel nu voi putea fi gasit “apt pentru cer”. | Doar aceasta viata o am, si-n consecinta voi alerga cat e ziua de lunga sa fac bani, sa ma distrez, deoarece numai lumea aceasta imi apartine. Voi trai la intensitate maxima orice placere, conform principiului intens mediatizat: “traieste clipa!” |
| Am un Tata care ma iubeste si care nu ma paraseste niciodata. Prin sangele Fiului Sau a platit pentru pacatele mele, ca sa fiu salvat din pierdut cum eram. Dumnezeu este neschimbator si mi-a daruit “scrisoarea Sa de iubire” (Biblia), care-mi descopera caracterul sau sfant si perfect. Tatal meu este binele si dragostea absoluta, totala, permanenta si neprefacuta. Nu m-a dezamagit vreodata si nici nu o va face. | Pot avea o perioada de timp, adesea pana la maturitate, niste parinti, dar acestia fiind oameni, la un anumit moment dat vor muri, dupa care raman singur, parasit, fata-n fata cu vicisitudinile vietii. M-au invatat si ei cat au putut, dar aveau si ei slabiciuni firesti, poate chiar patimi, iar caracterul lor era schimbator dupa imprejurari. Cam in acelasi spirit am crescut si m-am format si eu ca om; m-au mai dezamagit si ei cate-odata, ca deh’, si ei erau oameni… |
| Am o perspectiva cosmica, stiu cine sunt, am o viziune clara despre ce se intampla in jurul meu si stiu cand se va termina cu istoria pacatului, deoarece Tata mi-a dat niste repere clare Biblice. Odata cu implinirea acestora, stiu ca Domnul meu nu va mai zabovi, ci va veni sa ma ia la El. | Doar aici exista ceva material, palpabil, dar cu toate acestea este si multa nesiguranta : “cad” banci, incep razboaie, mor oameni, totul pare sa se clatine in jur. Daca esti mai slab din fire, te poti sinucide, sau ajungi la Psihiatrie. |
| Astept cu speranta “sfarsitul lumii” pacatului, dorind dupa o lume ideala, cu oameni in care sa am deplina incredere si cu adevarate valori. | Detest cand mai apare cate un “alarmist”, care vesteste “sfarsitul lumii”. Dupa ce ca aceasta viata mai e si scurta, asta ar mai lipsi, sa se si termine inainte de vreme! |
| Nu ma afecteaza evenimentele internationale, gen razboaie, prabusiri de banci etc. Eu mi-am agonisit averi in ceruri, pentru ca asa am fost sfatuit de Tatal meu si doar acest tip de investitie este sigur. | Nu-mi mai gasesc locul si sufar cumplit daca falimentez. Averile si bunurile mele sunt doar pe acest Pamant si depind efectiv fizic si emotional, de ceea ce are loc in mediul geografic si istoric in care traiesc. |
| Moartea nu ma sperie, deoarece stiu de unde vin si-ncotro ma indrept; cunosc ce are loc dupa aceea. Sper si cred (pregatindu-ma pentru aceasta zilnic!) ca daca va fi sa mor, ma voi trezi la prima inviere. | Cat sunt tanar imi traiesc viata fara a filozofa prea mult pe tema vietii si/sau a mortii. Cu trecerea anilor insa, eventualitatea si inevitabilitatea mortii incepe sa ma cam sperie si pe mine, nu stiu ce este “dincolo”, sau daca o mai fi ceva numit “dincolo”. |
| Sunt convins ca am putea supravietui toti, daca am sti sa ne toleram unul pe altul, si daca ne-am intr-ajutora si iubi reciproc. Am principii pe care le respect si-mi voi respecta obligatiile cetatenesti, dar pana la principii. | Sunt adeptul “luptei pentru supravietuire”, cu sau fara scrupule si al ideii ca “in viata rezista cel mai puternic”. Voi face la o adica tot ce-mi sta in putinta sa rezist si sa ma adaptez oricaror conjuncturi, prin orice mijloace si cu orice pret. |
| Dumnezeu mi-a dat un cod de norme referitoare la conduita morala si sociala – DECALOGUL – in functie de care va trebui sa-mi calauzesc viata, pentru binele meu si pentru a fi mantuit. Nu respectarea la litera a Decalogului imi va aduce mantuirea, ci increderea in Dumnezeu. Dar cuantificarea credintei, se face prin fapte aprobate sau respinse, atunci cand se va pune “grila” Legii lui Dumnezeu. | Cred ca e bine sa fie totusi respectate legile statului, altfel ne-ar paste anarhia sau haosul total. Dar daca uneori le mai calci, fara a fi prins, e perfect ; oricum, altfel nu te-ai putea nici imbogati si nici n-ai duce-o prea bine ! Trebuie stiut cat poti “intinde coarda”. |
| Lumea aceasta este cu putin peste 6000 de ani ca vechime. | Pamantul are 4.600.000.000 de ani, iar Universul e mai vechi de 15.000.000.000, ca doar asa spun “specialistii” in geologie. |
| Aceasta conceptie predispune la altruism din orice punct de vedere. Voi dori si voi tenta sa-i ajut si pe altii sa constientizeze ca si pe ei Tata ii iubeste si i-ar vrea mantuiti in Imparatia Sa. | Aceasta conceptie despre lume si viata predispune la egoism : sa ma bucur cat mai mult, dar doar eu de rodul muncii mele. Altii…treaba lor; daca nu s-au “invartit” si ei… |
| Dumnezeu m-a creat si-L consider ca fiind Parintele meu. Tot El a creat si Universul. | Universul a aparut la voia intamplarii printr-o explozie gigantica, acum circa 15.000.000.000 de ani. |
(autor: necunoscut)