Biblia nu spune ca noi AVEM frati, spune ca SUNTEM frati. Existential. Asadar, pe lume, vreo sase miliarde de frati si mai bine. Frati destui. Fratietate mare. Ce-i cu fratia? Frati cu care ne mandrim, frati de care ne rusinam, dar frati. Frati de care ascultam, frati care ne asculta, dar mai inainte de mai de sus, mai de jos, la fel, suntem frati. Poate impartim fratietatea in superioara spre care tindem, inferioara de care fugim, egala care ne plictiseste, dar acest lucru nu afecteaza cu nimic adevarul ca suntem frati. Cel mai puternic factor comun este FRATI si e destul de puternic pentru a construi pe el valorile existentei. Urmeaza fiecare altfel si altfel, dar nimeni in afara. Domnul zice in textul biblic pe care il cercetam, “TOTI sunteti frati”. Nici macar un “el” care sa nu fie frate. Inchipuiti-va cat s-ar pune sub semnul intrebarii principiul dreptatii lui Dumnezeu daca si numai un singur om nu ar fi frate. Ce usoara ar fi relatia interumana pornind de la principiul “toti suntem frati”. Orice diferenta tratata in numele acestui principiu este rezolvabila. Mai intai trebuie recunoscut acest statut.
In repetate randuri, oameni bine intentionati, au incercat din rasputeri sa faca “fratie pe lume” dar incercarile au esuat rand pe rand pentru ca s-a pornit de la diferente catre la fel, s-a incercat “sa-i faca pe oameni frati” cand de fapt “ei deja sunt frati” dandu-le a intelege ca ei nu sunt frati dar trebuie sa devina frati adica exact invers legilor realitatii. In timp, oamenii s-au organizat in fel de fel de fratii vrand sa demonstreze ca se poate ajunge la fratietate cu toate ca fratietatea exista prin zicere divina si doar trebuie intretinuta prin “fratie”.
Ce altceva este de exemplu, frumosul principiu legistic international “DREPTURILE OMULUI”. Nu i se da omului “drepturi”, el deja le are prin creatiune. Ceea ce oamenii de bine ai lumii gandesc sa se realizeze este doar “respectarea” drepturilor pe care omul le are. Nici o fi lozofie, politica sau educatie, nu poate face pe oameni frati. De altfel nici nu are de ce, pentru ca oamenii sunt frati. TOTI. Daca se trece peste aceasta prima lectie de abecedar a existentei, totul devine confuz. Lectia este “voi toti sunteti frati”.
Nu putem ignora faptul ca toti suntem frati. Ca vrem sau nu, ca ne place sau nu, realitatea este aceeasi; noi toti suntem frati.”
Intr-o dezordine, oricare ar fi ea, este atacat acest principiu. Ca cineva este “dusmanul” meu nu schimba cu nimic faptul ca el este “fratele” meu si aceasta pondere este mai puternica. Daca urasc pe cineva il urasc pe fratele meu, daca dispretuiesc pe cineva, el nu este decat fratele meu. Pe celalalt in rau dinspre tine spre el sau dinspre el spre tine, in rau oricat de rau, considera-l fratele tau. Cat de mult se schimba lucrurile! M-a lovit. Nu-i nimic, e fratele meu, il voi iubi ca sa nu ma mai loveasca. Nenorocitul acela, ticalosul acela, e fratele meu domnule judecator si fratele tau. Zi mai intai frate si inglobeaza in aceasta tot ce mai urmeaza despre el. Noi suntem inclinati sa zicem despre cineva “nu mai este fratele meu daca…”, dar ar trebui sa spunem “este fratele meu, desi…”. Noi punem mai intai diferenta care ne face necazul si ca este fratele nostru punem mai la urma sau deloc. Politic noi zicem, e democrat nu e republican, etnic zicem e sarb nu e albanez; religios zicem, e pagan nu e crestin; e iudeu, e musulman; sau in crestinism zicem, e catolic, e ortodox, e baptist, e adventist, e sectant, e… Ce e? Pornind invers am zice, e fratele meu republicanul, fratele meu evreul, fratele meu ortodoxul, fratele meu pocaitul etc, ce inteles frumos, ce pas imens catre fratietate si fratie.
Gala Galaction, parintele care a facut una din traducerile Bibliei in romaneste si mare scriitor in acelasi timp, spune in scrierea sa Langa apa Vodislavei ca turcul facea judecata intre doi crestini romani care se certasera pe mai nimic, se urau de moarte si “dreptatea” trebuia facuta, ceea ce insemna ca unul din cei doi crestini sa fie decapitat. Turcul i-a dus la acest rau si inainte de a aplica pedeapsa capitala, a spus de cateva ori celui care cerea moartea dusmanului sau si care uitase ca era fratele sau, “iarta la el bre, ca e lege al tau”, i-a amintit ca desi e vinovat, e fratele lui, dar degeaba. Iataganul a stralucit infiorator in razele soarelui strecurate printre ramurile salciilor din zavoi peste scena cu trei frati, unul decapitat, celalalt nauc in nerecunoasterea fratelui si turcul scarbit ca a fost pus de “dreptate” sa judece intre cei doi. Acesta, dragi cititori sau mai sinistru decat acesta, prin amplificare, este tabloul omenirii atunci cand principiul divin “voi toti sunteti frati” este refuzat sau desconsiderat.
Familia omeneasca de frati nu-si poate face fratia de la sine. A venit Cel ce i-a facut pe oameni, ISUS si s-a facut FRATELE oamenilor, Fratele nostru mai mare, zice Biblia, ca sa ne dea o pilda de fratietate, sa refaca familia omeneasca. Dumnezeu Creatorul a devenit prin planul de mantuire pentru om, TATAL NOSTRU, Dumnezeu Fiul, Isus, “Fratele nostru” ca sa ne dea “sensul familiei”. Cu pretul rastignirii s-a facut acest lucru. A fost proclamat principiul familiei umane in iubire. Dincolo de Dumnezeu Tatal si Isus, Dumnezeu Frate, orice incercare de a uni pe oameni in vreo alta fratie, alta familie este o esuare oricat de bine ar parea sa fie planuita si intretinuta si oricata fericire ar promite. Despre cunoscutul Titanic avem marturia ca s-a zis ca e asa de bine facut ca “nici chiar Dumnezeu nu l-ar putea scufunda”. N-a fost nevoie ca Dumnezeu sa-l scufunde ci doar la asa ingamfare omeneasca sa-si retraga protectia Sa si s-a gasit cine sa-l scufunde imediat.
Dumnezeu zice: Eu sunt Tatal vostru, Isus zice: “Eu sunt Fratele vostru mai mare”, Duhul Sfant zice: “Eu sunt Mangaietorul vostru in durerile acestei lumi” si “voi toti sunteti frati” ne cheama in aceasta minunata familie. Lui Isus “nu-i este rusine sa ne numeasca frati”, zice Biblia.
Noua ne este?…
(autor: Benone Burtescu)