Inteleptul Solomon, fara telescop sau microscop, scruteaza universul lumii antice de la ultimul etaj al intelepciunii si exclama: ,,Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune…”.
Nu stiu ce ar spune Solomon despre lumea de astazi, cand ar vedea atatia care se scoala de dimineata si ajung foarte departe, cand ar vedea cu cata usurare si usuratate dau unii vrabia din miini (made in Romania) pentru cea de pe gardul atragator vopsit (made in U.E.); ce ar zice el oare despre atatia absolventi de scoala generala sau liceu care au asteptat sa treaca Pastele, s-au pus sfiosi cu burta pe carte, sau invers (cu cartea pe burta!), asteptand sa se ingrase porcul cel din ajun sau sa le cada un examen usor ca o para malaiata; dar vor trece ele si examenele si vine vacanta, cu trenul din Franta, cand vom avea timp sa taiem frunze la caini, pana ce nu vom mai vedea padurea din pricina copacilor.
Framantare exista, in noi si in afara noastra; viata trece, cu noi de manuta sau trudindu-ne sa-i tinem cadenta; examenele trec, pere malaiete… mai cad, si pasarile de pe gardul vopsit mai mor; trece viata si ne trezim ca am ramas cu o para malaiata care ne tine loc de foame si un gard vopsit, care ne da iluzia sigurantei; si ca sa nu para celorlalti ca suntem singuri intr-un cuib de cuci, incepem sa umblam cu cioara vopsita in eterna cautare a pomului laudat.
Apa trece… Cine-si va aduce aminte de examenele luate cu note mari sau trecute cu miloaga? Dar de reusitele profesionale si de realizarile noastre sociale, de casele, masinile, firmele noastre, sau de biserica noastra? Cine-si va mai aduce aminte de stralucita performanta de a trece prin viata ca gasca prin apa? Ce-si vor mai aduce aminte altii despre noi, cand vom fi oale si surcele?
Pietrele raman… o mana curata si calda intinsa sa ajute un necunoscut, un pahar de vorba buna si proaspata, daruit unui insetat, un leut greu daruit discret cuiva care-l vede picat din cer, un cuvant de bine unui strain venit de pe luna, o vizita la un bolnav uitat de lume, un telefon de incurajare dat unui nimeni insingurat din oferta gratis pe viata, un brat pe care te poti sprijini in momente de slabiciune, o rana bandajata facuta de un prieten, un scaun oferit celui ce sta in picioare, un pieton dus cu masina acasa, o farfurie de mancare… maini curate si calde intinse, vorbe bune, leuti supergrei, cuvinte de bine, vizite prelungite, nopti nedormite, telefoane nesfarsite, brate obosite, picioare ostenite, cauciucuri uzate, farfurii de spalat necontabilizate, nesemnate, nefotografiate, nepublicate, nerecompensate si banal de NEINSEMNATE.
,,Adevarat va spun ca , ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” (Matei 25:40)
(autor: Gili Indries)