„Fratelui tău, Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.” (Exodul 28:2)
Un om sfânt va purta haine sfinte. Și o haină sfântă are dublu rol: să îi slujească de cinste și să îi slujească de podoabă.
Nu ne îngrijorăm cu privire la ce vom îmbrăca, dar cel mai probabil vom fi interesați și ce imagine exterioară dăm templului Duhului Sfânt (care este trupul nostru).
Îl avem model pe Ioan Botezătorul, care și-a împodobit cu cinste trupul cu o haină care exprima în modul cel mai ușor de sesizat propria lui identitate, cea a unei simplități extreme la care se supunea.
Îl avem model și pe Isus, a Cărui cămașă deosebită a făcut obiectul tragerii la sorț la piciorul crucii. Exprima și ea identitatea Sa unică într-un mod care Îi făcea cinste.
Dacă am observat bine, când vrei să deschizi o discuție teologică aprinsă e suficient să negi unul dintre cele două roluri ale îmbrăcăminții.
Dar nicio discuție despre haine nu e bună, dacă te face să uiți de haina de in (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) (Apocalipsa 19:8) Așadar, să ne îmbrăcăm doar cu fapte care slujesc de cinste și podoabă în fața Lui.