In călătoria lui prin timp şi spaţiu, omul îşi imprimă momentele de bucurie şi de tristeţe pe intervalul dintre zâmbet şi lacrimi, desenându-şi prepriul “destin”. In urma trecerii prin timp, chipul omului reproduce o parte din acest desen, iar oamenii şi lucrurile cu care el se înconjoară reproduce cealaltă parte.
Fiecare clipă de bucurie sau de întristare reprezintă o condensare a tuturor bucuriilor sau întristărilor pe care omul le+a interiorizat de-a lungul vieţii sale şi constituie în acelaşi timp o experienţă unică şi irepetabilă.
Ce binecuvântate sunt momentele în care omul realizează că toate au un rost şi că există o Raţiune pe care nu o poate cuprinde în totalitate, dar care este atât de fascinantă încăt îl acaparează cu totul!
Ce triste sunt momentele în care omul copleşi de nereuşite, obosit de atâta goană după vânt, se aşează în cenuşa amintirilor şi se scarpină cu ciobul remuşcărilor…
“Bucuria este un cântec, o lumină, un schimb, o strălucire care traversează întreaga Biblie, din loc în loc, de la prima până la ultima pagină. Este comoara oricărei fiinţe vii, chiar cea mai lipsită.” (Alphonse Goetmann)
(autor: D.D.)