Dumnezeu si elefantul

Există o analogie destul de cunoscută, care e folosită pentru a arăta că toate religiile sunt moduri valide de a-L descrie pe Dumnezeu. Mai ales profesorilor de religie le place această analogie, deoarece ea pune toate religiile la acelaşi nivel, prezentându-le pe toate ca fiind la fel de “adevărate” în descrierea pe care I-o fac lui Dumnezeu. Analogia este aceasta: patru oameni orbi descoperă un elefant. Deoarece n-au mai întâlnit niciodată un elefant, ei îl cercetează pe bâjbâite, căutând să înţeleagă şi să descrie acest nou fenomen.

Unul dă de trompă şi ajunge la concluzia că e vorba de un şarpe. Altul explorează unul dintre picioarele elefantului şi îl descrie ca fiind un copac. Al treilea găseşte coada elefantului şi anunţa că elefantul e o frânghie. Iar cel de-al patrulea orb, dând de trunchi, conchide că are de-a face, de fapt, cu un zid. Fiecare orb încearcă să descrie acelaşi lucru: un elefant. Şi totuşi, fiecare îl descrie într-un mod radical diferit de ceilalţi.

Mulţi susţin că la fel stau lucrurile cu diversele religii ale lumii: ele descriu acelaşi lucru în moduri radical diferite. Prin urmare, trebuie să ajungem la concluzia că nici una dintre ele nu deţine adevărul absolut, ci toate ar trebui privite ca fiind, în esenţă, valide în aceeaşi măsură.

Demonstrează, însă, analogia cu elefantul adevărul că toate religiile conduc la Dumnezeu? A răspunde cu DA ar însemna să ignoram mai multe lucruri:

1. Mai întâi, exista obiectul cercetării: elefantul. Ceea ce încearcă să descrie cei patru orbi este de fapt un elefant, nu altceva. Tot aşa, exista chestiuni faptice în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu. “Exista Dumnezeu?” este o întrebare care se referă la un fapt, la fel cum am spune: “A fost Ştefan cel Mare conducător al Moldovei?”. Dacă răspunsul e DA, atunci este adevărat fie că vom crede acest lucru, fie că nu, şi daca am spune că nu-i aşa, am greşi. Prin urmare, nu toate părerile, fie că sunt privitoare la elefanţi, fie la natura lui Dumnezeu, sunt la fel de adevărate.

2. In al doilea rând, toţi cei patru orbi în realitate se înşeală. Elefantul e un elefant, şi nu un zid, sau o frânghie, sau un copac, sau un şarpe. Părerile lor nu sunt la fel de adevărate – în realitate, părerile lor sunt la fel de false. în cel mai bun caz, această analogie a pluralismului religios ar arăta că toate religiile sunt false, nu adevărate.

3. In al treilea, şi cel mai important, rând, analogia nu ia în considerare nici un fel de revelaţie specială. Dacă un al cincilea om ar ajunge la faţa locului, unul care vede (şi care e în stare să demonstreze că are vedere) şi ar descrie elefantul ca fiind un elefant, atunci analogia s-ar schimba cu totul.

Isus Christos, singurul printre toţi întemeietorii de religie ai istoriei, a pretins că El este un astfel de “al cincilea om”, o revelaţie definitivă a lui Dumnezeu. Mulţi dintre cei care au fost martorii minunilor făcute de El şi care L-au auzit vorbind au fost jigniţi de modul clar în care El afirmă că este Dumnezeu. „Tocmai de aceea căutau şi mai mult [ei] să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Lui, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.“(Ioan 5:18)

(autor: necunoscut; preluat din Fitzuica)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *