Se poate intampla oricaruia dintre noi. Profesorilor, ca si elevilor. Politistilor, ca si infractorilor. Parintilor, la fel de bine ca si copiilor. Celor harnici, dar si celor nu prea harnici. Nici presedintii statelor nu sunt scutiti. Nici conducatorii companiilor transnationale, cei care castiga salarii de milioane de dolari. La fel de bine se poate intampla talentatilor arhitecti, constructorilor in munca lor aspra, inginerilor celor mai ingeniosi, ca sa nu mai vorbim de sportivi, politicieni si predicatori. Ce anume? Sa greseasca! Sa faca ceea ce este rau, pornind, de obicei, cu intentii bune. Si aceasta cu o remarcabila regularitate.
Sa recunoastem ca supra apreciem ponderea succesului in actiunile noastre. Toti tanjim zilnic dupa succes, desi, tot zilnic, primim dovezi ca geniul omului, tendinta lui naturala este exact in directia opusa. In realitate, incompententa este specialitatea noastra.
Si astfel ajung la intrebarea fundamentala care m-a framantat luni de zile: Cum se face ca suntem atat de surprinsi cand vedem greselile la altii, greseli pe care de altfel, le judecam foarte aspru dar, in acelasi timp, suntem atat de sfasiati cand aceleasi greseli apar la noi?
Continue reading →