Adevarul te va face liber!
Ascultă înainte şi după aceea vorbeşte
Binecuvântă şi nu blestema
Credinţa în Domnul să-ţi fie tăria
Dragostea acoperă o sumedenie de păcate
Edifică-te zilnic prin rugăciune
Fugi de poftele tinereţii şi ale cărnii
Găseşte totdeauna partea bună a lucrurilor Continue reading
„Inţeleptule!”
„Da.”
„Inţeleptule, îmi poţi da o clipă din timpul tău?”
„Cum să nu. Am timp berechet.”
„Chiar acum te-ai întors de la o întrunire de prieteni în casa lui Absalom, aşa-i?”
„Da, e adevărat.”
Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
“Iata din vietatile care se tarasc pe pamant, cele pe care le veti privi ca necurate: cartita, soarecele si soparla dupa soiul lor; ariciul, broasca, broasca testoasa, melcul si cameleonul” (Lev. 11:29-30).
Cu toate ca traducerea lui Comilescu nu reflecta exact soiul de animale mentionate de originalul ebraic, le vom lua pe rand din aceasta lista cu denumirile lor romanesti.
Cartita
Animal ciudat, iubitor al întunericului, din pricina carui fapt ochii nu-i sunt dezvoltati. Sapa tunele lungi pe sub pamant, producand pagube agricultorilor. Nu este iubita de nimeni.
Se poate intampla oricaruia dintre noi. Profesorilor, ca si elevilor. Politistilor, ca si infractorilor. Parintilor, la fel de bine ca si copiilor. Celor harnici, dar si celor nu prea harnici. Nici presedintii statelor nu sunt scutiti. Nici conducatorii companiilor transnationale, cei care castiga salarii de milioane de dolari. La fel de bine se poate intampla talentatilor arhitecti, constructorilor in munca lor aspra, inginerilor celor mai ingeniosi, ca sa nu mai vorbim de sportivi, politicieni si predicatori. Ce anume? Sa greseasca! Sa faca ceea ce este rau, pornind, de obicei, cu intentii bune. Si aceasta cu o remarcabila regularitate.
Sa recunoastem ca supra apreciem ponderea succesului in actiunile noastre. Toti tanjim zilnic dupa succes, desi, tot zilnic, primim dovezi ca geniul omului, tendinta lui naturala este exact in directia opusa. In realitate, incompententa este specialitatea noastra.
Si astfel ajung la intrebarea fundamentala care m-a framantat luni de zile: Cum se face ca suntem atat de surprinsi cand vedem greselile la altii, greseli pe care de altfel, le judecam foarte aspru dar, in acelasi timp, suntem atat de sfasiati cand aceleasi greseli apar la noi?
Cind vorbim de biruinta, atunci ne gindim de obicei la un rezultat obtinut printr-un efort omenesc.
Dar la copiii lui Dumnezeu biruinta se cistiga pe alta baza, ca si in lume.
La noi biruinta este o biruinta a Domnului, atunci cind El ne tine prin mina lui puternica.
Trăim într-o societate tot mai rece şi marcată de singurătate. De aceea, în calitate de creştini, suntem chemaţi să reafirmăm valorile comuniunii personale. Nu degeaba folosim deseori termenul de “adunare” cu sens de “biserică”, ceea ce de fapt este şi mult mai apropiat de sensul original grecesc: ekklesia. Trebuie să ne opunem stăpânirii maşiniste.
Episcopul Kallistos Ware relatează următoarea întâmplare. Cineva bântuit de angoase s-a dus la un psihiatru. Acesta i-a zis: Mă concentrez mult mai bine dacă nu vă privesc în faţă. Întindeti-vă pe canapea iar eu voi sta în spatele acestei draperii. După un timp, simţind o prea mare linişte în spatele draperiei, pacientul deveni suspicios. S-a ridicat şi, mergând în vârful picioarelor, a dat încetisor draperia la o parte. Bănuiala sa era întemeiata. Acolo era într-adevăr un scaun dar pe el se afla un casetofon care-i înregistra spusele. Psihiatrul dispăruse prin uşa aflată în spatele scaunului.
Cum erai la 3-4 ani si cum esti acum? Esti mai destept, mai curajos, mai increzator in propriile forte, mai matur si mai trecut prin viata. Desi ultima caracteristica ar trebui sa le includa si pe primele, nu este intotdeauna asa. Deseori lucrurile merg exact pe dos. Ar trebui sa fi evoluat, dar sa fie oare chiar asa?
Sa ne intoarcem putin in copilarie. Ce invata sa faca majoritatea copiilor inainte de 6 ani? Raspuns: sa mearga pe bicicleta.
Sa alegem un copil care nu a mai vazut niciodata o bicicleta si nu stie ce presupune mersul pe bicicleta. Prima intrebare a sa va fi: Ce e aia? Majoritatea copiilor vor sa invete sa mearga pe bicicleta pentru ca au vazut-o, au studiat-o si au observat ca se poate. Le-ar surade ideea, ar fi dispusi sa invete.
Cineva spunea ca fiecare poarta in suflet o melodie necantata , o melodie ce asteapta sa iasa la iveala. Cand am auzit aceasta fraza am inceput sa ma gandesc ce melodie port eu, ce cantec asteapta sa iasa la iveala din mine si gandul mi-a zburat la ceea ce un crestin ar trebui sa exprime prin modul lui de viata zilnic. M-am intrebat ce fac eu cu ceea ce Dumnezeu a pus in mine, ce vad cei din jur in mine, raspandesc eu lumina in jurul meu si multe alte intrebari care m-au facut sa reflectez mai mult la viata mea.
In chimie, a transformat apa in vin.
In biologie, S-a nascut fara a fi conceput natural.