Aşteptând undeva, mi-au picat ochii pe o revistă de pe masa din hol. Am luat-o în mână şi pe o pagină a ei, am găsit titlul pe care l-am reprodus ca titlu al acestor gânduri. Articolul vorbea despre o maşină convertibilă, dar nu una oricare, ci un Bentley Continental GTC, convertibil. Preţul maşinii? Cam la 190 mii dolari! Autorul articolului caută mai întâi să lămurească cumpărătorii. Nu vor fi mulţi, doar vreo trei mii de americani. Intermediari de vânzări imobiliare, medici, actori, avocaţi. Lista pretendenţilor cam limitată din cauza preţului. Dar, dacă cineva va voi să îşi impresineze clienţii… trebuie să îşi fardeze imaginea cu o astfel de bijuterie mecanică!
Category Archives: Ca si cum…
Pescarii fără peşte
S-a intamplat ca era un grup de oameni care se intitulau ei insisi pescari. Si intr-adevar erau multi pesti in apele de prin imprejurimi. De fapt erau multe rauri si lacuri pline cu pesti peste tot locul. Si pestii erau flamanzi.
Saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, si an dupa an, acestia, care se intitulau ei insisi pescari, se intruneau in adunari si discutau despre chemarea lor de a pescui, despre abundenta pestilor si cum ar putea ei sa mearga sa pescuiasca.
Povestea lutului de pe mâini
– Ştii ceva, spuse lutul de pe mâinile olarului, vezi oala aia frumoasă? A cui crezi că e?
Olarul a încremenit. Masa de lucru se mai învârtea. Pe ea, caldă încă de mâinile lui, se lăfăia o oală splendidă. „Da, e bună” îşi zise el. Pojghiţa de lut dintre degete arăta ca o boală de piele. O privi cu atenţie.
– Haide, zi mai departe…
Pozele
Poza mea şi poza ta, pe acest panou al tăcerii… Uite, vezi? Acesta sunt eu… Iar acesta eşti tu.
Avem aripi, vezi? Aripile credinţei.
Săgeţi meşteşugite
“Ca săgeţile în mâinile unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe”.
Pentru oamenii vechiului Israel, aceste cuvinte zugrăveau elocvenţă. Pentru ei tragerea cu arcul nu era un sport. Era război! Însemna apărarea caselor si a familiilor lor. Însemna bătălii împotriva duşmanilor Dumnezeului lui Israel. Însemna viaţă sau moarte!
Scurtaturi si scurtcircuite
Din cand in cand desktop-ul computerului meu se umple de scurtaturi; shortcut le spunem cu totii la aceste modalitati de a ajunge mai rapid la lucruri (fisiere) care ne intereseaza… Numai ca dupa o perioada lucrurile isi pierd din importanta si scurtaturile devin “pete” de culoare pe destop-ul meu… Cu alte cuvinte scurtaturile devin o povara si chiar ceva deranjant…
Cred ca uneori suntem tentati sa folosim scurtaturi si in viata spirituala. Pare ceva bun dar pericolul este mult mai mare de cit ce se intimpla la computer.
Şeriful de la Brigada Antidistracţie?!
Mulţi oameni şi-L imaginează pe Dumnezeu ca pe un şerif cosmic care stă în mijlocul galaxiilor ca un poliţai într-o intersecţie dirijând traficul.
“Hei, tu! Cel de colo. Mi se pare că te cam distrezi. Ai face bine să o laşi baltă!”
“Şi tu, ăla cu caseta video. Ce filme ai pe acolo? Interzise sub 18 ani? Ia dă-o încoace uşurel şi calm!”
Ţara visurilor tale
Asistăm la un adevărat exod. Mai tineri sau mai puţin tineri, mulţi români pleacă din ţara. Mirajul unei altfel de vieţi într-o altfel de lume unde să poată omul însemna mai mult pentru el însuşi, de a face mai mult pentru cei dragi ai lui, îi atrage ca un magnet pe cei mai mulţi. Desigur, nu toţi pot pleca. De exemplu, eu… sau dumneavoastră. Dar chiar dacă nu am plecat, nu înseamnă că nu ne-am gândit măcar o dată la asta. Sau am fi plecat de mult, dacă ar fi fost copiii mai mari şi am fi avut cu cine să-i lăsăm. Sau dacă părinţii n-ar fi avut nevoie de noi. Sau mai ştiu eu ce alte motive ne-au împiedicat…
“Uite-l! Mişcă!!!”
Ce-ai vrea sa se spuna la inmormantarea ta? Ce cuvinte ai vrea sa auzi?… sau si mai cool, ce predica ti-ai face?…
Sa incercam cateva variante…”acest om a fost un suflet ales, i-a ajutat pe multi in diferite situatii limita” sau “acest om a fost un mare invatator, a stiut sa explice cel mai bine lucruri imposibile”…
Un hoţ deosebit
Nici n-aş fi visat că el ar putea fi un hoţ! Ne împrietenisem de scurtă vreme. “Un comic a devenit comis voiajor”, au fost cuvintele cu care m-a întâmpinat zâmbind. M-am interesat în legătură cu originea sa. A spus că avusese legături cu diferite distilerii de rachiu. De asemenea, era în relaţii cu o firmă producătoare de ţigări. “În prezent sunt reprezentantul unei reviste”, continuă el.
Astfel că l-am lăsat să intre în sufragerie. “În viaţa mea alcoolul şi tutunul nu au nici un loc”, i-am spus în mod expres. “Deoarece sunt credincios, trupul meu este templul Duhului Sfânt.” Convingerile mele l-au lăsat absolut rece. El voia să-şi păstreze părerile lui, iar eu puteam să le ţin pe ale mele.