Nu răspunzi pentru chipul pe care îl ai, ci pentru ceea ce faci.
Se zice că demult, într-un sat mic și îndepărtat, era o casă părăsită.
Într-o zi, un cățeluș, căutând adăpost pentru a se ascunde de soare, s-a strecurat prin crăpătura uneia dintre ușile casei. A urcat încet scările vechi de lemn. Sus a dat peste o ușa întredeschisă; încet, a intrat în încăpere. Spre surprinderea lui, și-a dat seama că în cameră mai erau încă 1000 de cățeluși care-l priveau fix așa cum îi privea și el pe ei. Cățelușul a început să dea din coadă și să ciulească urechile puțin câte puțin. Și ceilalți cățeluși au făcut la fel. Mai apoi a zâmbit și a lătrat vesel la unul din ei. Cățelușul s-a mirat să vadă că toți cei 1000 de cățeluși îi zâmbeau și ei și lătrau cu bucurie înspre el! Când a ieșit din cameră și-a spus în sinea lui: “Ce loc frumos! O să mai vin pe aici să-i mai vizitez!”
Continue reading →