Se spune ca un crestin a fost odata la un frizer pentru un “tuns si ras”. Cum se intampla de obicei, cei doi au inceput un dialog si au discutat despre o multime de lucruri. In general, cei doi au fost cam de aceiasi parere, dar cand au ajuns la subiectul credintei, frizerul s-a grabit sa spuna categoric: “Eu nu cred ca Dumnezeu exista!”
“De ce spui asta?”, l-a intrebat omul nostru.
“Pentru ca este suficient sa iesi in strada ca sa vezi lucrul acesta. Daca Dumnezeu exista cum se face ca sunt asa de multi oameni nenorociti si bolnavi? Ce parinte atotputernic ar ingadui asa ceva? Care tata si-ar lasa fiii de izbeliste? Daca ar exista Dumnezeu n-ar trebui sa fie in lume nici durere si nici suferinta. Nu-mi pot imagina cum ar putea un Dumnezeu bun sa ingaduie toate aceste lucruri.”
Clientul s-a gandit putin si s-a hotarat sa nu spuna nimic, ca sa nu starneasca o cearta. A tacut pana la sfarsit, a platit si a iesit afara din frizerie. Ca din “intamplare” insa, primul om cu care s-a intalnit a fost un cersetor betiv cu o claie de par ravasita si cu barba neingrijita. Era murdar si avea o privire pierduta. Ca strafulgerat de un gand, crestinul a intrat inapoi in frizerie si a spus: “Daca ai dreptate si Dumnezeu chiar nu exista, atunci nici frizerii nu exista!”
“Ce vrei sa spui?” i-a raspuns mirat frizerul. “Eu sunt unul dintre ei si stau in fata dumneatale. Nu te-am tuns eu?”
“Nu”, a continuat cu un zambet crestinul, “frizerii nu exista, ca daca ar exista, n-ar mai exista oameni netunsi si nerasi ca cersetorul acesta de pe strada”.
“Ah! Asta era problema?! Frizerii EXISTA! Netunsi sunt numai aceia care nu vin la mine ca sa-i tund si sa-i rad cum se cuvine.”
“Exact!” continua crestinul. “Tot asa este insa si cu Dumnezeu! EL EXISTA, dar lumea arata asa cum arata pentru ca oameni nu vin la El ca sa fie ajutati si ca sa-i faca El asa cum ar trebui sa fie. De aceea este asa de multa rautate si suferinta in lume”.
(autor: necunoscut; preluat de la barzilaiendan)