2 Timotei 4:13 Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele.
Nu ştiu când ai intrat ultima dată într-o bibliotecă. Eu cred că am peste trei mii de cărţi, din care cam 500 stau pe pereţii biroului meu de acasă, câteva sute în biblioteca fratelui meu din ţară, câteva în pivniţă la mama, iar restul stau prin depozite… Şi aşa, stau câteodată şi privesc cărţile de acasă: încă nu le-am citit pe toate (deoarece apar mereu noutăţi care, chiar dacă nu consider că merită să fie cumpărate, consider că merită să fie citite, şi atunci le împrumut de la biblioteca locală), dar mă străduiesc să citesc cît mai multe dintre ele, deşi îmi dau seama că nu voi ajunge la capăt niciodată, deoarece numărul lor creşte săptămânal!
Mă simt atât de mic când intru într-o bibliotecă! Văd acolo zeci de mii de cărţi, scrise pe o atât de mare varietate de subiecte, pe cât de deosebiţi suntem noi, cele peste 90 de miliarde de oameni care au trăit pe Terra de la creaţie. Cărţi despre jocuri de cărţi, despre ghicirea viitorului, despre sporturi, despre alimente şi gătit, despre ştiinţe, biografii, închipuiri şi imaginaţii, cărţi cu sutele de mii! Cine va citi toate cărţile acelea? Cine citeşte cărţile despre speciile de pinguini existenţi? Dar despre vulpea deşertului? Nu ştiu! De trei ani merg la aceeaşi bibliotecă şi astea două-s tovarăşe de raft… şi-s nedespărţite! Încă nu au fost divorţate de niciun cititor! Poate cunoscându-mi curiozitatea, le ia cineva pe furiş, noaptea, şi le aduce înapoi a doua zi de dimineaţă, ca nu cumva să prind eu de veste că ar lipsi vreuna dintre ele!
Aici în Seattle nu prea există o bibliotecă creştină bună. În Portalnd m-am delectat ani de zile la biblioteca Seminarului Teologic Multnomah! Se laudă şi ei cu sute de mii de cărţi! Când am intrat acolo prima dată, eram ca flămândul care nu a mâncat de-o viaţă parcă şi acum l-ai lăsat liber într-un restaurant „all you can eat”. Alergam de la raft la raft, de la stal la stal şi luam cărţile în mână. Le admiram, le miroseam, le pipăiam coperţile şi, pe furiş, poate chiar le-am strâns la piept pe vreo două dintre ele!
Am stat şi m-am gândit la valoarea acestor cărţi. Fiecare dintre ele priveşte subiectul dintr-o altă perspectivă, cu o altă perspicacitate, folosind un limbaj divers.
Pavel preţuia foarte mult citirea cărţilor. Ca şi Domnul Isus, şi Pavel a fost un atent observator al lucrurilor dimprejur: era „expert” cu privire la mucile agricole, la sport, construcţii şi militărie. A dat exemple din toate acestea când ne-a scris epistolele sale. Dar mai presus de toate Pavel preţuia învăţarea şi citirea. În textul de mai sus îi scrie lui Timotei să-i aducă două categorii de lucruri: o manta şi cărţile! Cred că Pavel era un avid cititor şi student al unor cărţi: ceea ce citea el odinioară, este probabil cuprins în Veciul nostru Testament.
Când mergeam la Multnomah mă uimeam la mulţimea de cărţi ce s-au scris despre o singură carte: Biblia! Şi mă gândeam că dacă atâţia scriitori au scris despre ea, şi dacă Pavel preţuia cărţile ei atâta, atunci de ce noi o preţuim atât de puţin, şi de ce ea este ultimul lucru pe care-l citim, înainte de culcare, când deja visăm pe jumătate, doar aşa, ca să ne mântuim urechea?!
Hmm… Poate ar trebui să începem să citim mai regulat, să medităm şi să aprofundăm în gândirea noastră Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l punem şi în practică!
Căci aşa scriem şi noi cartea noastră, despre cartea Bibliei: trăind-o!
(autor: Ted Doru Pope)