Cind vorbim de biruinta, atunci ne gindim de obicei la un rezultat obtinut printr-un efort omenesc.
Dar la copiii lui Dumnezeu biruinta se cistiga pe alta baza, ca si in lume.
La noi biruinta este o biruinta a Domnului, atunci cind El ne tine prin mina lui puternica.
Biruinta noastra consta in aceea ca renuntam sa ne opunem lui si ne predam lui Dumnezeu. Psalmistul descrie astfel aceasta victorie: “Insa eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m’ai apucat de mîna dreapta; 24 ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi în slava. 25 Pe cine altul am eu în cer afara de Tine? Si pe pamînt nu-mi gasesc placerea în nimeni decît în Tine. 26 Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca: fiindca Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele si partea mea de mostenire.
Biruinta lui Iov a avut loc doar atunci, cind el a renuntat sa mai ceara explicatii de la Dumnezeu de ce a ingaduit sa vina asupra lui aceasta suferinta, si cind nu s-a mai indreptatit. Abia atunci cind el a recunoscut Atotputernicia lui Dumnezeu, a putut declara: ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.” Iov 42,5
Iacov s-a luptat si el cu Dumnezeu si a biruit. Cum? Atunci cind neputincios si invins s-a agatat de Inger, cerind sa-l binecuvinteze. Atunci i s-a schimbat si numele. La fel este si cu noi. Providenta ne conduce in situatii, din care vrem sa iesim cu orice pret, dar nu putem, caci o mina ne apasa mai tare pe noi, de cum am putea noi suporta. Abia atunci, cind renuntam sa ne mai luptam disciplinarii lui Dumnezeu, si ne agatam neputinciosi de meritele unui Mintuitor rastignit si inviat, predindu-ne in mina Lui pe deplin, atunci- ca si Iacov- am biruit si noi.
Pavel s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa indeparteze de la el infirmitatea lui corporala, dar raspunsul Cerului a fost, sa se multumeasca cu harul Sau, care in cei slabi poate savirsi lucruri mari. Cind a inteles acest lucru a strigat: “De aceea simt placere în slabiciuni, în defaimari, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorari, pentru Hristos; caci cînd sînt slab, atunci sînt tare.” 2 Cor.12,9
Johannes Gossner descrie aceasta biruinta in felul urmator:
Daca esti uitat sau neglijat de altii, daca esti voit ignorat si tu suporti toate acestea cu resemnare multumind Domnului pentru toate jignirile si umiliri atunci aceasta este- Biruinta.
Daca binele, pe care-l faci sau vrei sa-l faci este batjocurit; daca nazuintele tale bune se zadarnicesc; daca altii fac tocmai cea ce nu-ti place tie, daca fac ce tie nu-ti place, daca sfatul tau este ignorat si vederile tale sunt ridiculizate si tu toate acestea le suporti fara sa te murmuri, atunci aceasta este- Biruinta.
Daca nu faci mofturi la ce maninci, daca cu vestimentatia si viata, singuratatea si cu toate din cite Providenta lasa sa vina asupra ta esti multumit, atunci aceasta este- Biruinta.
Daca proasta dispozitie, irascibilitatea, plingerile, toata zapacelili, nepunctualitatea a altora, pentru care tu nu esti de loc vinovat, fara suparare si murmurare suporti atunci aceasta este- Biruinta.
Daca ciudeteniile si badaraniile altora, care nu-si vad propriile lor defecte le suporti, daca induri cele mai crunte persecutii asa dupa cum le-a suportat si Domnul Isus Hristos, atunci aceasta este- Biruinta.
Daca niciodata nu vrei sa te scoti pe tine si lucrarea ta, succesele tale in evidenta, daca nu astepti niciodata recunostintele si aprecierile altora, daca iti place sa ramai in obscuritate asa incit viata ta sa fie ascunsa cu Hristos in Dumnezeu, atunci aceasta este- Biruinta.
Viata nu ne scuteste de lupte, dar biruinta n-o putem cistiga noi prin iscusinta noastra. De aceea a trimes Dumnezeu pe Fiul Sau in lumea noastra, ca sa se lupte in locul nostru si sa cistige biruinta pentru noi. El a si savirsit aceasta. S-a luptat cu diavolul si l-a biruit, si a nimicit lucrarea lui (1 Ioan 3,8). S-a luptat pentru lume asigurindu-I o rascumparare vesnica. ( Evrei 9,12)
A invins moartea, nimicindu-I puterea ei. (2 Tim.1,10) In Ghetsimani s´a luptat cu Dumnezeu, si a biruit, pentruca a renuntat la vointa lui proprie si a acceptat vointa Tatalui pentru El. (Mat.26,39) Iar acum suna la noi chemarea lui Dumnezeu: ,,Veniti totus sa ne judecam. De vor fi pacatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lîna. 19 De veti voi si veti asculta, veti mînca cele mai bune roade ale tarii”. Isaia 1,18-19
Biruinta este a noastra, daca ne predam, daca capitulam. Daca spunem “da” ca eul nostrum sa fie rapit de puterea lui sa fie rastignit pe cruce. Atunci biruinta Domnului Isus va fi biruinta noasra. Atunci, noi asa dupa cum am fost rastignit impreuna cu Hristos, vom invia impreuna cu El la o viata noua. (Rom.6,4). In imparatia lui Dumnezeu aceea sunt biruitorii, care isi insusesc pentru sine biruinta Domnului Hristos si rascumpararea adusa de El. Biruitori acei sunt, care nu lasa pe Hristos sa plece de la ei. Noi, ca urmasi ai lui Hristos suntem chemati sa devenim partasi biruintei Sale . Noi putem fi biruitori doar prin Biruinta luptatorului Ceresc. Noi stim ca Cel care este in noi este mai tare de cel care este in lume. (I Ioan4,4)
Sa apucam cu bucurie de mintuirea oferita noua. …”1 Pet.1,18-19 caci stiti ca nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati dela parintii vostri, 19 ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana. “ 1 Cor.15, 57 Dar multamiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!
(autor: necunoscut)