Zece creştini mititei se-mpărţeau în două,
Unul nu ţinea cu ei şi-au rămas doar nouă!
Nouă creştini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, şi-au rămas doar opt.
Opt creştini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, şi-au rămas doar şapte.
Şapte creştini erau „buni” însă unul trase
Nişte halbe la măsea, şi-au rămas doar şase.
Şase credincioşi „de rang”, nu de la opinci,
Unul a fost ofensat şi-au rămas doar cinci.
Cinci creştini „evlavioşi” se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, şi-au rămas doar patru.
Patru sfinţi filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, şi-au rămas doar trei.
Trei creştini se tot gândeau care-i mai de soi
Să-l aleagă predicator, şi-au rămas doar doi.
Doi creştini… iar cel mai mic cam iubea tutunul.
A plecat nepocăit, şi-a rămas doar unul…
Un creştin, doar un creştin…, unul ca şi noi,
A vorbit despre Isus, şi-atunci au fost doi.
Doi creştini când s-au rugat, Domnul le-a dat rouă.
Harul Lui a fost bogat, şi-au ajuns la nouă.
Nouă creştini s-au unit pentru mărturie,
Şi-au crescut, s-au înmulţit, şi-s acum o mie!!!
Înţelege, frate, azi, că nu-ţi spun poveşti.
Că din soiul ăstora poate şi tu eşti.
Ori eşti martor, martor viu, şi iubeşti lucrarea,
Ori eşti cu echipa rea, cea cu demolarea…
(autor: necunoscut; preluat din ziarul Viaţă şi Sănătate)