Asistăm la un adevărat exod. Mai tineri sau mai puţin tineri, mulţi români pleacă din ţara. Mirajul unei altfel de vieţi într-o altfel de lume unde să poată omul însemna mai mult pentru el însuşi, de a face mai mult pentru cei dragi ai lui, îi atrage ca un magnet pe cei mai mulţi. Desigur, nu toţi pot pleca. De exemplu, eu… sau dumneavoastră. Dar chiar dacă nu am plecat, nu înseamnă că nu ne-am gândit măcar o dată la asta. Sau am fi plecat de mult, dacă ar fi fost copiii mai mari şi am fi avut cu cine să-i lăsăm. Sau dacă părinţii n-ar fi avut nevoie de noi. Sau mai ştiu eu ce alte motive ne-au împiedicat…
Cert e că ar fi altfel. Altfel, adică mai bine. Aici totul merge anapoda. Corupţia generalizată, hoţia înfloritoare, traiul pe spinarea altora într-o tranziţie care nu se mai sfârşeşte, toate astea te deprimă, îţi închid orice orizont şi te demobilizează. După fiecare perioadă electorală îţi spui : «Poate că acum… Poate că se va schimba ceva.» Dar vezi curând că e iarăşi amânată schimbarea. Acum ştii şi cum ai vrea să fie. Ca acolo! Ca acolo unde, dacă munceşti, dacă te lupţi, trăieşti mai mult decît decent. Uite, cutare şi-a făcut casă nouă, cutărică şi-a luat maşină nouă, vecinul şi-a început o afacere… Şi toţi, cu resurse de acolo. Acest «acolo» la care visezi, unde speri să ajungi, într-o zi.
Te gândeşti cum ar fi, ce-ai putea realiza, daca ai pleca măcar câteva luni. Aici nemulţumirea permanentă şi eforturile repetate şi zadarnice te-au îmbătrânit. Grija pentru copii, zilele de muncă obositoare şi prost plătite, dispreţul din partea şefului şi mesele sărăcăcioase de după toate astea îţi încarcă sufletul şi-l usucă. Îţi îmbolnăvesc trupul. Nu mai vrei aşa. Nici eu nu mai vreau.
Ei bine, eu ştiu o ţară extraordinară în care ţi-ar plăcea să trăieşti. Poţi primi cetăţenia. O ţară care nu are nevoie să-şi sacrifice locuitorii. O ţară unde se sacrifică Insuşi Conducătorul, pentru cetăţeni. Aici nu ai străzi curate? Acolo străzile sunt de aur. Da, ai auzit bine! De aur. Aici, lumina e puţină şi scumpă. Acolo orice colţişor e luminat. Nu ai unde să te ascunzi în umbră, acolo. Ca să nu mai vorbim de stress… Lipseşte cu desavârşire. N-ai ştiut niciodată ce e «pacea sufletului», aici. Te ţine realitatea într-un permanent război cu ceilalţi şi cu tine, într-o permanentă încordare. Simţi cum, şi în faţa celui mai neînsemnat ghişeu, ţi se urcă sângele-n cap. Acolo poţi vorbi mereu cu Domnul ţării, fără oprelişti. Da, ştiu că ţi-ar plăcea sa ajungi acolo.
Dar trebuie să îndeplineşti câteva condiţii. Poate nu sunt chiar cele mai obişnuite, ca în cazul celorlalte state care primesc emigranţi. Nu e nevoie să înveţi altă limbă. Acesta este un mare avantaj. Şi toate meseriile sunt bune. Sigur că e nevoie şi de tine, acolo. Condiţiile sunt altele. Ele vizează loialitatea ta de cetăţean. Ce ţară te-ar primi, ştiind că tu ai lucrat mereu împotriva intereselor ei, că prejudicii imense i-au fost aduse, voit sau nu, de colaborarea ta cu duşmanul dintotdeauna al ei?! Această ţară nu are o lege a extrădării din simplul motiv că nu are nevoie de aşa ceva. Vigilenţa autorităţilor nu permite intrarea cuiva care nu îndeplineşte condiţiile de loialitate. Acestea sunt:
a) să recunoşti că nu eşti demn de cinstea de a primi această cetăţenie, întrucât până acum ai acţionat, conştient sau inconştient, împotriva intereselor acestei tări, căreia i-ai adus prejudicii imense. Chiar Casa Regală a avut de suferit, ca urmare a acţiunilor tale. Această recunoaştere din partea ta este primul semn al seriozităţii intenţiei tale de emigrare şi o dovadă de supunere şi loialitate faţă de viitoarea ta ţară.
b) să-ţi ceri iertare pentru implicarea ta conştientă sau inconştientă în toate acţiunile de sabotare şi denigrare a intereselor ţării în care vrei să emigrezi şi să priveşti ca un favor nemeritat atât iertarea, cât şi primirea cetăţeniei; să renunţi la atitudinea arogantă a celui care se consideră lipsit de vină şi nedreptăţit. Ţi se vor prezenta toate dovezile incriminatoare necesare. Se ştie totul despre tine. Nu te poţi ascunde şi nu ai cum să induci în eroare autorităţile cărora te adresezi.
Acestea sunt cerinţele minime si a căror îndeplinire devine absolut necesară pentru toţi aceia care vor sa intre în această ţară minunată. Eu nu pot decât să-ţi spun că am început demersurile pentru emigrare şi nu e greu deloc. Dacă vrei cu adevărat să trăieşti acolo, nici pentru tine nu va fi greu.
Şi mai e ceva: oricine ajunge acolo poate intra, în virtutea îndeplinirii condiţiilor de emigrare şi a loialităţii sale dovedite faţă de noile autorităţi, în audienţă direct la Conducătorul ţării pentru a interveni în sprijinul oricăruia dintre cei rămaşi în vechea ţară, pentruca aceştia să poată emigra. Bineînţeles, după îndeplinirea condiţiilor enunţate deja.
Vrei să vorbesc pentru tine cu Regele?
(autor: Ionatan Piroşca)