Adevarul te va face liber!
– Ştii ceva, spuse lutul de pe mâinile olarului, vezi oala aia frumoasă? A cui crezi că e?
Olarul a încremenit. Masa de lucru se mai învârtea. Pe ea, caldă încă de mâinile lui, se lăfăia o oală splendidă. „Da, e bună” îşi zise el. Pojghiţa de lut dintre degete arăta ca o boală de piele. O privi cu atenţie.
– Haide, zi mai departe…
Ascultaţi-mă, dragi prieteni, şi vă voi povesti despre nişte oi ce locuiesc pe vârful unui munte, nu foarte departe de aici. Muntele este foarte întins şi sunt multe oi. Turma are drept coproprietari trei oameni: Păstorul Suprem, Fiul şi Mângâietorul. Aceştia trei sunt una în putere şi una în dragostea lor tandră pentru oi. Păstorii sunt neobosiţi în ciuda eforturilor făcute pentru împlinirea nevoilor fiecărei oi în parte. Dorinţa lor cea mai puternică este ca oile să fie mulţumite de dragostea lor şi ascultătoare de poruncile date.
De la începutul lumii se ştie că oile sunt mai naive, iar aceste oi nu diferă deloc. Din când în când, oile îşi ridică privirile către alte înălţimi ale munţilor şi caută iarba ce pare a fi mai dulce şi mai proaspătă. Alteori, oile se compară între ele si sunt geloase sau mândre. Dar lucrul cel mai trist e că, uneori, când Păstorul Suprem le spune, „Mergeţi aici”, oile se încăpăţânează şi pornesc pe o cărare aleasă de ele.
Şi acum, prieteni, vă voi spune un lucru ciudat. Când una dintre oi îl supără pe Păstor printr-un astfel de comportament, se alege cu un scai pe haina ei ce se încâlceşte foarte tare în lână. Atunci oaia se află într-o stare extrem de incomodă, pentru că scaiul o deranjează şi îi strică frumuseţea hainei. Mai rău de-atât, Păstorul Suprem nu poate suporta să vadă scaieţii încurcaţi în lâna oiţei Sale. Prin urmare, oaia se simte foarte ruşinată în prezenţa oricărui dintre cei trei Păstori (pentru că lucrează aşa aproape unul de altul, ei par a fi doar unul singur). Continue reading
Poza mea şi poza ta, pe acest panou al tăcerii… Uite, vezi? Acesta sunt eu… Iar acesta eşti tu.
Avem aripi, vezi? Aripile credinţei.
“Ca săgeţile în mâinile unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe”.
Pentru oamenii vechiului Israel, aceste cuvinte zugrăveau elocvenţă. Pentru ei tragerea cu arcul nu era un sport. Era război! Însemna apărarea caselor si a familiilor lor. Însemna bătălii împotriva duşmanilor Dumnezeului lui Israel. Însemna viaţă sau moarte!
Din cand in cand desktop-ul computerului meu se umple de scurtaturi; shortcut le spunem cu totii la aceste modalitati de a ajunge mai rapid la lucruri (fisiere) care ne intereseaza… Numai ca dupa o perioada lucrurile isi pierd din importanta si scurtaturile devin “pete” de culoare pe destop-ul meu… Cu alte cuvinte scurtaturile devin o povara si chiar ceva deranjant…
Cred ca uneori suntem tentati sa folosim scurtaturi si in viata spirituala. Pare ceva bun dar pericolul este mult mai mare de cit ce se intimpla la computer.
Mulţi oameni şi-L imaginează pe Dumnezeu ca pe un şerif cosmic care stă în mijlocul galaxiilor ca un poliţai într-o intersecţie dirijând traficul.
“Hei, tu! Cel de colo. Mi se pare că te cam distrezi. Ai face bine să o laşi baltă!”
“Şi tu, ăla cu caseta video. Ce filme ai pe acolo? Interzise sub 18 ani? Ia dă-o încoace uşurel şi calm!”
Asistăm la un adevărat exod. Mai tineri sau mai puţin tineri, mulţi români pleacă din ţara. Mirajul unei altfel de vieţi într-o altfel de lume unde să poată omul însemna mai mult pentru el însuşi, de a face mai mult pentru cei dragi ai lui, îi atrage ca un magnet pe cei mai mulţi. Desigur, nu toţi pot pleca. De exemplu, eu… sau dumneavoastră. Dar chiar dacă nu am plecat, nu înseamnă că nu ne-am gândit măcar o dată la asta. Sau am fi plecat de mult, dacă ar fi fost copiii mai mari şi am fi avut cu cine să-i lăsăm. Sau dacă părinţii n-ar fi avut nevoie de noi. Sau mai ştiu eu ce alte motive ne-au împiedicat…
Ce-ai vrea sa se spuna la inmormantarea ta? Ce cuvinte ai vrea sa auzi?… sau si mai cool, ce predica ti-ai face?…
Sa incercam cateva variante…”acest om a fost un suflet ales, i-a ajutat pe multi in diferite situatii limita” sau “acest om a fost un mare invatator, a stiut sa explice cel mai bine lucruri imposibile”…
Nici n-aş fi visat că el ar putea fi un hoţ! Ne împrietenisem de scurtă vreme. “Un comic a devenit comis voiajor”, au fost cuvintele cu care m-a întâmpinat zâmbind. M-am interesat în legătură cu originea sa. A spus că avusese legături cu diferite distilerii de rachiu. De asemenea, era în relaţii cu o firmă producătoare de ţigări. “În prezent sunt reprezentantul unei reviste”, continuă el.
Astfel că l-am lăsat să intre în sufragerie. “În viaţa mea alcoolul şi tutunul nu au nici un loc”, i-am spus în mod expres. “Deoarece sunt credincios, trupul meu este templul Duhului Sfânt.” Convingerile mele l-au lăsat absolut rece. El voia să-şi păstreze părerile lui, iar eu puteam să le ţin pe ale mele.
Clientul: Am o problema in sistem. Se blocheaza si trebuie mereu sa resetez.
Serviciul Tehnic: Puteti instala softul DRAGOSTE?
Clientul: Da, cred ca pot. Nu sunt un expert, dar cred ca ma pot descurca. Ce trebuie sa fac mai intai?
Serv.Tehnic: Primul lucru este sa deschideti INIMA. Ati gasit-o?
Continue reading