Ochelarii lui Adam

Spre deosebire de miopi, prezbiopii nu vad bine in apropiere. Se pare ca primii ochelari au aparut intre 1268-1289, dar nu se stie cine i-a inventat. Primul care i-a reprezentat a fost Tommaso da Modena, intr-o pictura din 1352.

Daca inceputul istoriei ochelarilor trupesti nu este cunoscut, se stie cu precizie cine este autorul primilor “ochelari” sufletesti: cel care i-a “deschis” ochii lui Adam a fost un “doctor” serpiform, odinioara purtator de lumina, devenit ulterior, dupa o fatala schimbare de nume, Tenebrifer.

“Boala” pe care voia sa o “vindece”? Vederea lui Adam si a Evei. Primul lui diagnostic si primul tratament? “Atunci sarpele i-a zis femeii: «Nu veti muri. Caci Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul»” (Geneza 3, 4-5). Rezultatul tratamentului cu mar? Un nou fel de a-L vedea pe Tatal si pe sine, numit popular invidie.

Dar noi stim de la adevaratul Doctor al sufletelor si trupurilor ca Tenebrifer este ucigas de la inceput si Tatal minciunii (v. In 8, 44), ca “ochelarii” pe care i i-a pus lui Adam pe inima nu erau corectivi – cum sa indrepti creatia desavarsita?! – ci deformatori. Noua viziune este o boala a ochilor sufletesti, un fel de prezbitism spiritual. In latina, in-videre inseamna a privi cu un ochi rau, a privi negativ, a “ne-vedea”.

Ce vede Adam gresit, privind prin “ochelarii” intunecati pe care i-a acceptat de la sarpe? Pe Dumnezeu, pe care-L banuieste de rautate, si in consecinta si pe sine, chipul si asemanarea Lui, socotindu-se ne-desavarsit. Cand suntem invidiosi, nu ne mai vedem bine pe noi insine, si ne uitam hoteste la altii, cautand la ei ceea ce ni se pare ca ne lipseste.

Ca orice pacat, si invidia, interzisa prin ultima porunca a Decalogului, este o forma de mandrie: cel care este invidios crede, chiar daca inconstient, ca stie mai bine de ce are nevoie decat Tatal care l-acreat, negandu-I astfel Acestuia bunatatea desavarsita.

Sf. Pavel ne arata ca in planul lui Dumnezeu fiecare ne avem locul de neinlocuit, complementar cu al aproapelui: “Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Daca totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare asa cum a voit El. Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul? Fapt este ca sunt mai multe madulare, dar un singur trup” (1 Cor 12, 17-20).

Cum sa combatem invidia? Curatandu-ne “ochelarii” mosteniti de la Adam: mai intai, multumindu-i lui Dumnezeu mereu pentru toate darurile cu care, in iubirea Lui nemarginita, continua sa ne copleseasca de cand ne-a chemat la viata. Apoi, incercand sa ne folosim darurile primite spre bine Trupului, alaturi de fratii nostri, nu in concurenta cu ei.

Secretul desavarsirii nu sta in a avea toate darurile, ci in a face voia lui Isus, in a fi ceea ce vrea El sa fim.

(autor: necunoscut)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *