„Este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi anume, sunt oameni neprihăniţi cărora le merge ca şi celor răi, care fac fapte rele” (Eclesiastul 8:14)
E plină Scriptura de făgăduințe foarte bune pentru omul credincios. Și toate sunt adevărate. Dar Solomon, inspirat de Dumnezeu, observă și el o realitate prezentă a planetei noastre.
Ce vină a avut Iosif ca să ajungă rob și întemnițat? N-a avut.
Ce vină a avut Iov pentru câte a pătimit? Șapte zile prietenii lui l-au privit în tăcere și poate că i-au căutat, dar n-au găsit. Doar au presupus mai târziu, și s-au încărcat astfel cu vină.
Da, poți să fii în totul drept și să nimerești cu totul rău. Ca Isus.
E corect să te cercetezi și să te pocăiești pentru un rău făcut. Dar în cazul în care în inima ta e pace cu Dumnezeu, nu lăsa corăbiile care ți se îneacă să te tragă cu ele. Rămâi pe Stâncă și fă din ea realitatea ta. Cealaltă realitate e doar o deșertăciune.
Și tot ce e deșertăciune e trecător.