Noianul de evenimente ale sfârşitului de an 2005 şi începutului de an 2006 m-a făcut să realizez un adevăr mare cât lumea, pe care ne chinuim deseori să îl descoperim din nou şi din nou, şi anume că… roata este rotundă. Adevărul că cine este astăzi pe val, mâine poate să nu mai fi e, cine este astăzi acoperit de glorie, mâine poate fi acoperit de flori, şi toate acestea pentru că… roata se învârte.
Momentul de revelaţie al identificării formei geometrice pe care o are roata îl poate face pe om mai bun, mai tolerant sau cel puţin mai reticent în raportul cu pretenţiile sale de infailibilitate. Şi acest moment nu este unul neapărat religios, sau moral, sau ontologic, ci poate fi o concluzie a bunului-simţ. Dacă există! Aţi privit vreodată în faţă un câine de rasă, un câine luptător? L-aţi privit vreodată, poate în vreun documentar (sper că nu pe propria piele!) cum atacă? Cum îi este privirea, cum ţinteşte direct, în ochi, pe cel pe care vrea să îl pună la pământ? Există o nobleţe a agresorului care se ştie puternic! Este câinele care are curajul atacului din faţă, chiar dacă uneori acesta poate deveni riscant, el face acest lucru natural, pentru că… nu ştie să facă altfel. De ce? Pentru că este de rasă!
Am văzut însă deseori situaţia în care doi-trei căţei de pripas, cărora le faci o mare cinste spunându-le căţei, când cei mai mulţi le spun maidanezi, cum încearcă să atace. Fac multă gălăgie, se învârt în jurul celui atacat, îl privesc, dar întotdeauna de jos, pentru că nu pot ajunge la statura celui pe care îl atacă şi… pândesc. Poate un moment de neatenţie, o privire îndreptată în altă parte, se poate transforma într-un avantaj decisiv, care să permită triumful vieţii lor: o muşcătură de picior! Ce fericire pentru o potaie! Să muşti şi apoi să fugi! Doar-doar îţi mai iese în faţă cândva o situaţie în care să mai poţi muşca o dată. Iar în rest… doar să latri!
Aşa-i că viaţa câinilor este grea?! Ce vină are maidanezul că nu s-a născut un câine de rasă? Că doar atâta ştie să facă! Nu-şi poate depăşi statura! Este pur şi simplu… mic. Ce vină are câinele că nu este cal? Şi că oricât s-ar strădui, nu îi poate modifica destinul acestuia, ci doar i se poate încurca între picioare?
Şi totuşi vina apare când maidanezul se crede om, iar omul se crede Dumnezeu. Când credem că avem dreptul de a modifica vieţile altora în Numele lui Dumnezeu, îi luăm semenului nostru ceea ce Dumnezeu nu i-a luat niciodată omului – dreptul de a alege. Am văzut în mulţi oameni disperarea în faţa suferinţei şi a morţii. Am văzut însă destui oameni rămaşi demni, verticali, până în ultima clipă. Oameni care pot privi în faţă reuşita şi eşecul, cu aceeaşi ochi limpezi. Oameni care, deşi se află la pământ, găsesc resurse să se ridice, să se vindece, pentru că ei cred în Ceva.
Fie că suferiţi de o boală fizică, sau de o durere sufletească, fie că trecutul vă apasă sau că viitorul vă apare incert, fie că purtaţi după dumneavoastră urma muşcăturii vreunui maidanez, nimeni nu vă poate impune atitudinea în faţa suferinţei. Alegerea rămâne la dumneavoastră!
(autor: Dr. Leonard Azamfirei)