La scurt timp dupa ce a fost dezvoltat testul de inteligenta I.Q. s-au facut cateva studii pentru a descoperi scoruri de grup. Testul a fost facut pe grupuri diferite de oameni: barbati si femei, batrani si tineri, bogati si saraci, precum si pe diferite grupuri etnice. In aceasta imprejurare testul a ajuns sa fie dat si unui grup de indieni Hopi.
Cand acestia au primit testul au inceput imediat sa se intrebe unii pe altii si sa isi compare raspunsurile. Cel ce conducea testul a vazut acest lucru si a intervenit repede, explicandu-le ca testul este individual: “Nu aveti voie sa va ajutati unii pe altii sau sa va spuneti raspunsurile intre voi.” a spus el.
Cand indienii Hopi au auzit acest lucru, au fost atat de indignati incat au refuzat sa mai dea testul spunand: “Nu este mai important daca eu sunt mai destept decat fratele meu, sau daca fratele meu este mai destept decat mine. Important este ceea ce putem face impreuna!”
Din nefericire traim intr-o lume care pune mare accent pe ceea ce putem face singuri. Rezultatul: suferim de tot felul de maladii: parere proasta de sine, competitivitate, gelozie, manie, lacomie, ostilitate, si am numit doar cateva.
Dar Dumnezeu ne-a creat ca sa traim in comuniune cu altii, sa muncim unii cu altii, sa punem resursele in comun, sa ne ajutam unii pe altii. Principiul este dragostea, nu competitivitatea si lacomia. In trupul lui Cristos nici unul nu este mai mare sau mai important decat altcineva (vezi 1 Corinteni 12).
Crestinismul nu este pentru “singuratici”. Avem nevoie unul de altul.
(autor: Wayne Rice)