Eram la masă la un restaurant. Aproape îmi gătasem mâncarea când la o masă din apropiere se aşeză un tânăr. Imediat după ce comandă mâncarea, scoase celularul, formă un număr şi începu conversaţia. Vorbea prea tare ca să nu aud şi eu. Aşa că, am ascultat…
Vorbea cu un prieten. Din conversaţia sa mi-am dat seama că era de meserie şofer de camion. Da, a venit la Seattle cu un transport de marfă, dar după ce a ajuns aici, a aflat că din cauza inundaţiei, autostrada de întoarcere era închisă. Aşa că, decât să piardă timpul degeaba, uitându-se la filme sau la… femei, a cerut de lucru de la o companie locală care i-a dat. Unde stă? La un hotel ieftin. De ce ieftin? Pentru că rolul unui hotel este să ai unde te culca noaptea ca să te odihneşti după truda din timpul zilei. Nu, nu-i trebuie un hotel „fancy” (dichisit, luxos) că doar nu-i în vacanţă! Nici nu vrea să se obişnuiască cu „luxul”! El vrea doar să se odihnească, să fie curat, să aibă unde face duş dimineaţa, să nu fie frig sau cald… Prietenul a înţeles.
Au trecut la subiectul mâncare. A, mâncarea de aici nu se compară cu cea ce şi-o face el acasă. Am înţeles că locuia singur, nu cu părinţii, fără soţie, fără „girlfirend”. De ce e bună mâncarea de acasă? Pentru că şi-o găteşte el, de-aia! Cum de ce şi-o găteşte el? E mai economicos! Zgârcit? Nu, nu-i zgârcit! De ce trebuie să fie acuzat de zgârcenie?! Doar nu l-a tratat regeşte pe prietenul său când l-a vizitat?! Nu l-a dus la restaurantele cele mai faine? S-a uitat la bani când a fost vorba de prieteni? Păi, nu! Nu-i aşa? Dar cu el însuşi, îşi permite să fie mai frugal. Ajută şi la menţinerea siluetei, şi la sănătate.
La gym (sală de sport) nu, nu a mai fost. De ce? Pentru că nu e acasă, de-aia! Şi când nu e acasă, şi-a ieşit din ritmul său obişnuit! E incomod să fii plecat de acasă! Abia în astfel de zile preţuieşte cât de mult înseamnă „acasă”, „în patul meu”. Oraşul acesta? E frumos, dar nu se aseamănă cu „acasă”! (Am aflat în cele din urmă că era dintr-un orăşel mic din statul Oregon… care nu se putea lăuda cu nimic… frumos!).
Cum cu ce se îmbracă?! Şi-a cumpărat ceva lenjerie de schimb. Nu multe, că nu are nevoie de bagaje! Unde şi-o spală pe cea murdară? La spălătoria din parterul hotelului.
Convorbirea a continuat pe teme asemănătoare. Îi venise şi lui mâncarea şi a continuat să vorbească cu prietenul său despre lucruri ca cele de mai sus. Eu am ascultat un timp, apoi mi-au adus nota de plată şi m-am dus la ale mele. Convorbirea tânărului şofer mi-a rămas însă în minte. El era „în călătorie” şi a înţeles că în condiţiile călătoriei, anumite lucruri trebuiau cântărite altfel decât „acasă”.
Apoi, m-am dus cu gândul că şi noi, creştinii, suntem în călătorie! Petru spune aşa: 1 Petru 2:11 Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători….. Pavel scrie şi el: Filipeni 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri…
Ce am fi putut învăţa noi de-am fi tras cu urechea cu toţii la convorbirea tânărului şofer? Păi, câteva lucreuri, precum:
1. În călătorie tânjeşti mereu după „acasă”. „Acasă” este de fapt punctul tău fix, locul care te atrage în continu!
2. Nu trebuie să călătoreşti cu prea multe bagaje. Mulţumeşte-te cu strictul necesar.
3. Nu trebuie să stai degeaba, chiar dacă eşti în călătorie; fii activ, caută de lucru! Inactivitatea te va face să-ţi umpli timpul cu activităţi neproductive, adică să pierzi timpul!
4. Pentru mâncare, dormit, şi alte necesităţi ale vieţii, mulţumeşte-te cu ceva ce îţi oferă ce ai nevoie, nimic mai mult! Un hotel de $35/noapte îţi oferă aceeaşi odihnă ca unul de $300/noapte.
5. În călătorie te urmăreşte mereu o lipsă de confort, care de fapt este sănătoasă şi necesară! Altfel, nu ai mai dori „acasă”.
6. Fii frugal în ceea ce te priveşte, dar fii generos cu prietenii!
7. Nu uita să păstrezi mereu legătura cu prietenii. Chiar dacă asta înseamnă să o faci în timpul mesei sau să rupi din „timpul tău”.
Asta am învăţat de un tânăr şofer, care nu cred că la întâmplare a servit masa în apropierea mea şi a purtat o conversaţie pe care nu am avut cum să n-o ascult. Mă gândeam la toată şcoala ce-am făcut-o şi la experienţa de viaţă… şi ajungi să asculţi volens-nolens o conversaţie a unui şofer tânăr şi să înveţi atâtea lucruri care acestuia i se păreau normale şi naturale…
(autor: Ted Doru Pope)