Google a fost un micşor dumnezeu al informaţiei, dar a crescut mare, este ditamai idolul. Gigantul cu picioarele de lut.
Nu vreau să fiu ipocrit, dar nu întotdeauna îmi reuşeşte… Să fim serioşi… cine nu foloseşte Google?! Şi eu folosesc google. Cred că l-am folosit de vreo 20 de ori azi. Pe puţin.
Google este un fenomen! Dovada? Ne-a intrat atât de bine în viaţa de toate zilele că avem şi verbe “a googăli” sau termeni ca “gugălizarea” şcolii. Despre gugălizarea şcolii, altă dată!
N-am nimic cu Google. Să fie sănătoşi, că multă treabă fac!
Din câte aud, în viitor chestii de genul Google Scholar, transferarea bibliotecilor în formă electronică, vor produce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte cercetarea şi accesul la informaţie.
Să tot fie! Vă imaginaţi, spre exemplu, pe Pavel Vîlkov din Bulgaria, departe de orice bibliotecă teologică, dar cu acces la internet…. Poate scrie aproape orice lucrare, dacă are cărţile în formă electronică.
Asta este o chestie excelentă.
Ah, bine! da, ştiu. Bazele de date serioase vor fi contra-cost tot timpul, iar materialele de specialitate vor fi accesibile doar în marile biblioteci ale lumii. Cartea în hard copy se încăpăţânează să mai stea pe lângă noi. Nu va dispare aşa de uşor.
Altcum vreau să pun problema: Idiotizează Google sau nu? (Aici Google înseamnă sistemul de căutare pe internet în general, nu mă refer doar la motorul respectiv)
Probabil da, voi încerca să argumentez. E de vină Google sau noi? Păi, părerea mea este că vina este la noi. Imaginaţi-vă în următoarea situaţie: ai o cercetare de făcut. DA?
Ce făceam în urmă cu 20 de ani?
- Scormoneam în minte după informaţia dinainte depusă acolo prin lecturi şi memorare. îmi aduceam aminte pasaje întregi din cărţi şi chiar amănunte de genul… “era în josul paginii 100 sau în susul paginii 99.. “
- Dacă nu reuşeam să găsesc ce am nevoie, începea un proces de căutare vulturească, în cercuri din ce în ce mai strânse, o muncă de aproximare, cu intuiţie, detectivistică.
- Mă duceam la bilbiotecă, pe drum se “coceau” idei noi, se “aşeza” informaţia ca zaţul în cafea.
- Căutam cărţile, aşteptam după bibliotecare, între timp îmi veneau alte idei.
- Nu găseam toate cărţile, trebuia să creezi, să improvizezi, mai puţine note de subsol, mai puţină încărcătură inutilă…
- Scriam şi când elaboram lucrările… salut bibliotecă… trăiai numai din fişele de lecturi. Informaţia era toată înşirată pe masă.
Ei, uite aşa au scris înaintaşii noştri tomuri întregi, la lumina lumânării, cu fişe de lectură… în cutii de pantofi.
Asta este generaţia care recita din cele învăţate pe de rost (părintele Galeriu m-a impresionat o dată când a recitat pasaje întregi din memorie) fără ajutorul hârtiilor.
Noi suntem generaţia lap-topului, palm-pilot-ului. O generaţie gugălizată. Ce înseamnă asta? Uite ce se întâmplă acum.
Ai o lucrare de făcut. CE faci?
- Deschizi word-ul.
- Deschizi şi Google. te gândeşti la câteva cuvinte cheie şi editezi primul pasaj. Ai nevoie de o informaţie….
- gugăleşti
- Mai scrii puţin, ai nevoie de o nouă informaţie..
- gugăleşti
- Mai scrii puţin..
- gugăleşti
Observaţi ce s-a întâmplat?
Am căpătat o siguranţă atât de mare în faptul că avem informaţia tot timpul la îndemână încât nu mai memorăm nimic. Informaţia este EXTERNALIZATĂ. Adică în afara creierului nostru.
Când informaţia este INTERNĂ, în creier, acest supercomputer minunat face asocieri, trimiteri, legături pe care nici un google nu le poate face niciodată. Sistemul nostru de căutare mentală este mai rapid şi mai eficient decât toate serverele care slujesc motoarele de căutare.
Problema este să îi dai creierului informaţia pe care s-o poată prelucra. De ce evreii sunt atât de deştepţi? Pentru că sunt neamul ales? Probabil că şi de asta, dar în primul rând datorită sistemului lor de învăţământ bazat pe memorare.
Secretul?
Memorează cât mai mult, dă-i creierului materie primă şi lasă asocierile pe mai târziu. La vremea potrivită creierul va face singur asocierile cele mai fericite, dacă are de unde şi cu ce.
Apostolul Pavel… Ce credeţi că făcea la picioarele lui Gamaliel? Internaliza informaţie. Memora. Uitaţi-vă la Augustin. Ştiţi de ce a fost mare? Din cauza şcolii pe care a făcut-o, şcoală bazată pe memorare. Aşa a scris aproape în jur de 4 milioane de cuvinte.
Care-i soluţia?
- Nu putem renunţa la internet şi la motoarele de căutare… dar
- Nu trebuie să avem foarte mare încredere în toate resursele postate pe internet… (dacă dă cineva peste articolul ăsta… ce este asta?! o analiză ştiinţifică a motorului de căutare Google?)
- Nu trebuie să fugim prima dată după informaţii, ci după corelaţii.
- Ca să putem face asocieri, legături, trebuie să avem cu ce…
- Memorează, mănâncă cât mai multă informaţie de pretutindeni, dar
- Nu lăsa motoarele de căutare să facă asocierile şi legăturile în locul tău…
- Deci, în concluzie: MEMORAŢI ŞI CORELAŢI! Şi nu vă faceţi google cioplit!
(autor: Marius Cruceru)