M-am trezit intr-o dimineata devreme sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte!
In timp ce priveam rasaritul de soare, I-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo, am simtit prezenta Domnului alaturi de mine:
„Ma iubesti?” m-a intrebat EL
„Binenteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul meu!” am raspuns eu.
„Dac–ai fi handicapat fizic M-ai iubi si atunci?”
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului intrebandu-ma: oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat lucruri pe care acum le socotesc normale?
Si I-am raspuns „Domne n-ar fi deloc usor, dar tot Te-as iubi!”
Atunci Domnul m-a intrebat din nou: „Daca ai fi orb, ai iubi oare si atunci creatia Mea? Dar pe Mine?”
Cum as putea iubi ceva ce n-as putea vedea?! Dar m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui si i-am raspuns: „Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva dar tot Te-as iubi!”
Domnul m-a intrebat atunci „Daca ai fi surd ai asculta Cuvantul Meu?”
Cum as putea asculta daca as fi surd?! Atunci am inteles: ca sa ascult de Cuvantul lui Dumnezeu nu trebuie a auzi doar cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima! Si I-am raspuns: „Domne nu ar fi usor, dar as asculta de Cuvantul Tau!”
Atunci Domnul m-a intrebat: ”Dar daca ai fi mut, ai lauda numele Meu si atunci?”
Cum l-as putea lauda fara glas?! Am inteles din nou: Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima. Sunetele nu au mare importanta. Noi nu-L laudam pe Dumnezeu dor prin cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava Lui prin recunostinta noastra. Asa ca I-am raspuns: „Chiar daca nu as putea canta cu buzele inima-mi tot Ti-ar lauda Numele printre oameni!….”
Dupa cateva momente de tacere, Domnul m-a intrebat din nou: ’’Daca sotia ta ar divorta de tine pentru altul ai mai crede ca EU am creat familia si am binecuvantat-o?’’
Atunci m-am uitat in sinea mea si am refacut drumul vietii pe care il parcursesem alaturi de cea pe care o iubeam cel mai mult pe acest pamant si o sageata a strabatut inima mea de durere, si atunci cu lacrimi in ochi am raspuns: ’’Doamne toate sunt trecatoare si m-ar durea sufletul de atata suferinta daca as sti ca cea pe care mi-ai dat-o ar pleca de langa mine. Insa chiar daca as pierde totul si Te-as avea doar pe Tine tot as fi cel mai fericit’’
Si Dumnezeu m-a intrebat din nou: „Ma iubesti cu adevarat?”
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat din nou: „Daca Ma iubesti cu adevarat, de ce pacatuiesti?!”
„Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!”.
Dar Domnul m-a intrebat: „De ce cand toate lucrurile iti merg bine te indepartezi de Mine? De ce numai in vremurile de necaz te rogi din toata inima?”
Cuvintele mi-au amutit pe buze. Lacrimile au iceput sa-mi joace in priviri.. Domnul a continuat: „De ce canti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?”
Si lacrimile au inceput sa-mi curgape obraz…
„De ce ti-e rusine cu Mine, de ce nu le spui si altora despre Mine? De ce in vremurile de necaz cauti ajutor la oameni si nu mergi la Mine?”
Am incercat sa raspund, dar nu am asit niciun raspuns. Ce as fi putut raspunde?…
„Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o risipesti, te-am binecuvantat cu talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am aratat Cuvantul Meu, dar tu nu-l pretuiesti. Iti vorbesc, dar tu nu asculti. Zilnic imi reinoiesc bunatatile si indurarea fata de tine, dar iti intorci privirile de la Mine, stai nepasator si Ma respingi. Iti aud rugaciunea si iti raspund la timpul potrivit. Niciuna nu ramane fara raspuns!… Te intreb acum: Ma iubesti cu adevarat?”
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund ? Ma coplesise rusinea. Nu aveam nicio scuza. Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am murmurat: „DOAMNE IARTA-MA! NU MERIT SA FIU COPILUL TAU!”.
Dar Domnul mi-a raspuns: „Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!”
„Doamne vei continua sa ma iubesti??….de ce, Doamne, de ce ma iubesti?”
„Te iubesc pentru ca te-am creat. Esti copilul Meu si nu te voi parasi niciodata… Cand plangi, plang si Eu impreuna cu tine; cand strigi de bucurie, rad si Eu; cand esti descurajat am cuvinte de incurajare pentru tine . Cand cazi sunt acolo si te ridic; cand esti obosit te port pe bratele Mele. Dragul Meu, Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!”
Niciodata nu am plans cu atata amar. Cum putusem zdrobi cu atata nepasare inima lui Dumnezeu? Inca neincrezator, L-am intrebat printre lacrimi: „Domne cat de mult ma iubesti?”
Domnul si-a deschis bratele… In palme I-am zarit semnul cuielor. Brusc am inteles: acceptase sa moara in locul meu!!!
„DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU” am soptit prabusindu-ma la picioarele Lui.
…si pentru prima data m-am rugat cu adevarat.
(autor: primit de la Marius C)