Dragul meu, ştiu cât de tare ţi-ai dorit locuinţa în care stai. Treceam pe acolo şi am admirat de departe ferestrele frumos luminate, încercând să mi te închipui aşa cum eşti acasă, liber şi cu zâmbetul pe buze. E adevărat că nu e aproape nimic mai important decât acest loc în care te poţi destinde şi odihni în ambianţa unei familii sau pur şi simplu în căldura unei camere care să poată fi numită „camera mea”.
Stai uneori la fereastră şi priveşti afară cum vremea se zgribuleşte şi te întrebi dacă n-are şi ea o casă a ei… Ba da, te gândeşti, are şi ea locul ei, în universul acesta. Când se zgribuleşte, înseamnă că e nervoasă? Aşa, ca tine când eşti supărat. Probabil…