Category Archives: Articole

Inteleptii Hopi

La scurt timp dupa ce a fost dezvoltat testul de inteligenta I.Q. s-au facut cateva studii pentru a descoperi scoruri de grup. Testul a fost facut pe grupuri diferite de oameni: barbati si femei, batrani si tineri, bogati si saraci, precum si pe diferite grupuri etnice. In aceasta imprejurare testul a ajuns sa fie dat si unui grup de indieni Hopi.

Cand acestia au primit testul au inceput imediat sa se intrebe unii pe altii si sa isi compare raspunsurile. Cel ce conducea testul a vazut acest lucru si a intervenit repede, explicandu-le ca testul este individual: “Nu aveti voie sa va ajutati unii pe altii sau sa va spuneti raspunsurile intre voi.” a spus el.

Continue reading

Indianul si greierul

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului, trecand pe langa piata Times Square din Manhattan. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini clanxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau.
        Dintr-o data indianul a spus: “Am auzit un greiere.”
        Prietenul sau a spus: “Ce? Trebuie sa fii nebun. N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta!”
        “Nu! Sunt sigur, am auzit un greiere!” a insistat indianul.
        “Asta-i o nebunie!” a continuat prietenul.
        Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

Continue reading

În călătorie…

Eram la masă la un restaurant.  Aproape îmi gătasem mâncarea când la o masă din apropiere se aşeză un tânăr.  Imediat după ce comandă mâncarea, scoase celularul, formă un număr şi începu conversaţia.  Vorbea prea tare ca să nu aud şi eu.  Aşa că, am ascultat…

Vorbea cu un prieten.  Din conversaţia sa mi-am dat seama că era de meserie şofer de camion.  Da, a venit la Seattle cu un transport de marfă, dar după ce a ajuns aici, a aflat că din cauza inundaţiei, autostrada de întoarcere era închisă.  Aşa că, decât să piardă timpul degeaba, uitându-se la filme sau la… femei, a cerut de lucru de la o companie locală care i-a dat.  Unde stă?  La un hotel ieftin.  De ce ieftin?  Pentru că rolul unui hotel este să ai unde te culca noaptea ca să te odihneşti după truda din timpul zilei.  Nu, nu-i trebuie un hotel „fancy” (dichisit, luxos) că doar nu-i în vacanţă!  Nici nu vrea să se obişnuiască cu „luxul”!  El vrea doar să se odihnească, să fie curat, să aibă unde face duş dimineaţa, să nu fie frig sau cald…  Prietenul a înţeles.

Au trecut la subiectul mâncare.  A, mâncarea de aici nu se compară cu cea ce şi-o face el acasă.  Am înţeles că locuia singur, nu cu părinţii, fără soţie, fără „girlfirend”.  De ce e bună mâncarea de acasă?  Pentru că şi-o găteşte el, de-aia!  Cum de ce şi-o găteşte el?  E mai economicos!  Zgârcit?  Nu, nu-i zgârcit!  De ce trebuie să fie acuzat de zgârcenie?!  Doar nu l-a tratat regeşte pe prietenul său când l-a vizitat?!  Nu l-a dus la restaurantele cele mai faine?  S-a uitat la bani când a fost vorba de prieteni?  Păi, nu!  Nu-i aşa?  Dar cu el însuşi, îşi permite să fie mai frugal.  Ajută şi la menţinerea siluetei, şi la sănătate.

Continue reading

Există sau nu?

Un profesor si-a provocat studentii sa raspunda la intrebarea daca Dumnezeu a creat tot ce exista.

Cand tinerii au raspuns ca da, el a zis ca, in acest caz, Dumnezeu l-a creat si pe diavol, care face toate relele pe lume si din asta rezulta ca Dumnezeu este foarte rau, deci credinta in El nu-i decat o poveste de adormit copiii.

Unul dintre studenti a cerut sa puna o alta intrebare : “Domnule profesor, starea de frig exista?”

“Evident ca exista, n-ai tremurat niciodata?”, l-a intrebat profesorul.

Continue reading

Discipolul lui Socrate

Un discipol a venit foarte agitat acasa la Socrate si a început sa vorbeasca în felul urmator:

–         Maestre, vreau sa-ti spun ca un prieten de-al tau a vorbit despre tine cu rautate…

Socrate l-a întrerupt, zicându-i:

–         Stai! Ai trecut deja prin cele trei cercuri ceea ce vrei sa-mi spui?

–         Cele trei cercuri?…

Continue reading

Dar eu, măgarul?

Scuzați-mă. Sunt cu gura plină. Dar tocmai am primit fân proaspăt și, desigur, trebuie mai întâi să-l gust. Aș fi măgar dacă nu aș face-o. Dar ce prostii spun. Sunt măgar! Si încă unul foarte renumit! “Ce poate să-l facă pe un măgar renumit?”… vă întrebați.

Corect: toți măgarii sunt la fel. Zi de zi cară poverile oamenilor, nu prea au de ce să fie mândri. Cu toate acestea, uneori ma întreb dacă chiar nu contează pentru cine te spetești în halul acesta.

Continue reading

Cine? Eu?!

A fost odată un student, care se lupta cu multe probleme în viața sa. Își petrecea mult din timpul său nervos și frustrat. Când n-a mai rezistat s-a dus la o capelă veche, puțin frecventată din apropierea școlii. S-a plimbat în sus și în jos pe culoarul dintre bănci, lovind spătarele scaunelor, strigând, plângând, certându-se cu Dumnezeu.

Continue reading

Cei 1000 de cățeluși

Nu răspunzi pentru chipul pe care îl ai, ci pentru ceea ce faci.

Se zice că demult, într-un sat mic și îndepărtat, era o casă părăsită.

Într-o zi, un cățeluș, căutând adăpost pentru a se ascunde de soare, s-a strecurat prin crăpătura uneia dintre ușile casei. A urcat încet scările vechi de lemn. Sus a dat peste o ușa întredeschisă; încet, a intrat în încăpere. Spre surprinderea lui, și-a dat seama că în cameră mai erau încă 1000 de cățeluși care-l priveau fix așa cum îi privea și el pe ei. Cățelușul a început să dea din coadă și să ciulească urechile puțin câte puțin. Și ceilalți cățeluși au făcut la fel. Mai apoi a zâmbit și a lătrat vesel la unul din ei. Cățelușul s-a mirat să vadă că toți cei 1000 de cățeluși îi zâmbeau și ei și lătrau cu bucurie înspre el! Când a ieșit din cameră și-a spus în sinea lui: “Ce loc frumos! O să mai vin pe aici să-i mai vizitez!”

Continue reading

Când fratele tău cade…

Într-o seară de iarnă plină de alb şi alunecoasă ca sticla, tata ne-a pus pe sanie pe mine şi pe fratele meu, ne-a acoperit bine cu pătura şi am plecat către biserică. Era o duminică minunată, iar fâşâitul zăpezii sub tălpicii saniei ni se părea ca un zbor subţire de îngeri. În faţa fiecărei lumini de pe stradă, fulgii aproape compacţi în jurul lor, abia mai îngăduiau câte unei raze de lumină de la stâlpi să ne lase a privi împrejur. Seara, iarna, la ora aia era întuneric. Numai becurile se vedeau.

Continue reading