Ascultaţi-mă, dragi prieteni, şi vă voi povesti despre nişte oi ce locuiesc pe vârful unui munte, nu foarte departe de aici. Muntele este foarte întins şi sunt multe oi. Turma are drept coproprietari trei oameni: Păstorul Suprem, Fiul şi Mângâietorul. Aceştia trei sunt una în putere şi una în dragostea lor tandră pentru oi. Păstorii sunt neobosiţi în ciuda eforturilor făcute pentru împlinirea nevoilor fiecărei oi în parte. Dorinţa lor cea mai puternică este ca oile să fie mulţumite de dragostea lor şi ascultătoare de poruncile date.
De la începutul lumii se ştie că oile sunt mai naive, iar aceste oi nu diferă deloc. Din când în când, oile îşi ridică privirile către alte înălţimi ale munţilor şi caută iarba ce pare a fi mai dulce şi mai proaspătă. Alteori, oile se compară între ele si sunt geloase sau mândre. Dar lucrul cel mai trist e că, uneori, când Păstorul Suprem le spune, „Mergeţi aici”, oile se încăpăţânează şi pornesc pe o cărare aleasă de ele.
Şi acum, prieteni, vă voi spune un lucru ciudat. Când una dintre oi îl supără pe Păstor printr-un astfel de comportament, se alege cu un scai pe haina ei ce se încâlceşte foarte tare în lână. Atunci oaia se află într-o stare extrem de incomodă, pentru că scaiul o deranjează şi îi strică frumuseţea hainei. Mai rău de-atât, Păstorul Suprem nu poate suporta să vadă scaieţii încurcaţi în lâna oiţei Sale. Prin urmare, oaia se simte foarte ruşinată în prezenţa oricărui dintre cei trei Păstori (pentru că lucrează aşa aproape unul de altul, ei par a fi doar unul singur). Continue reading →
