Azi, mai mult ca niciodata, am iesit pe strazile orasului palid, sa-mi plimb sufletul si visele… Azi, intr-o zi oarecare pentru unii, am simtit stralucind diferit soarele… iar Cerul, privind tainic spre oameni, l-am simtit mai vecin ca niciodata… Azi mi-am agatat aparatul de fotografiat, si-am iesit pe strazile inguste.

Am intalnit pasari grabite… oameni alergand… cativa copii plangand.. si flori uscate.

Pasul grabit strabatea alei…

Mi-am atarnat privirea de petalele uscate ale unei flori. Parea atat de trista floarea. Vecin cu ea, cu spini scaldati in roua, un trandafir caruia nu am reusit sa-i aflu culoarea, spunea “adio” ultimei petale cenusii…

Continue reading →

E seară. De o parte a muntelui oastea e risipită în mici grupuri. Unii se ceartă, alţii dorm. Unii povestesc, alţii cântă, iar adierea vântului poartă cu ea gânduri de pace şi libertate. De mult timp nimeni nu i-a deranjat. Dimpotrivă, şi cei mai înverşunaţi duşmani de altă dată s-au pocăit oficial de greşelile comise.
– Să fie începutul unui mileniu de pace şi iubire? se întreabă unii…

– Pe vremuri când erau luptele cu filistenii era altceva. Fiecare luptă năştea un Goliat. Erau momente de tensiune şi frică, chiar fugă: cine ar putea sta împotriva omului de statură înaltă, grozav de înfricoşător, puternic, cu mult metal, înarmat şi pe deasupra specializat în hulirea Dumnezeului lui Israel?

– Unul a avut câte şase degete la fiecare mână şi picior!

Continue reading →

“Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul.” Geneza 1:17

Rămâne ceva cu totul remarcabil de spus despre luminătorii aşezaţi pe cer. Păcatul n-a afectat cursul activităţii lor niciodată! Spre deosebire de aproape toate celelalte despre care se spusese la început că sunt bune, soarele şi luna, semnele neschimbătoare ale vremurilor pe cerul schimbător al omenirii, au rămas aşa cum au fost create. Prelungita istorie a nelegiuirii nu i-a mişcat nici măcar o secundă de pe traiectoria lor stabilită din cuvânt divin!

Continue reading →

Inteleptul Solomon, fara telescop sau microscop, scruteaza universul lumii antice de la ultimul etaj al intelepciunii si exclama: ,,Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune…”.

Nu stiu ce ar spune Solomon despre lumea de astazi, cand ar vedea atatia care se scoala de dimineata si ajung foarte departe, cand ar vedea cu cata usurare si usuratate dau unii vrabia din miini (made in Romania) pentru cea de pe gardul atragator vopsit (made in U.E.); ce ar zice el oare despre atatia absolventi de scoala generala sau liceu care au asteptat sa treaca Pastele, s-au pus sfiosi cu burta pe carte, sau invers (cu cartea pe burta!), asteptand sa se ingrase porcul cel din ajun sau sa le cada un examen usor ca o para malaiata; dar vor trece ele si examenele si vine vacanta, cu trenul din Franta, cand vom avea timp sa taiem frunze la caini, pana ce nu vom mai vedea padurea din pricina copacilor.

Continue reading →

Biblia nu spune ca noi AVEM frati, spune ca SUNTEM frati. Existential. Asadar, pe lume, vreo sase miliarde de frati si mai bine. Frati destui. Fratietate mare. Ce-i cu fratia? Frati cu care ne mandrim, frati de care ne rusinam, dar frati. Frati de care ascultam, frati care ne asculta, dar mai inainte de mai de sus, mai de jos, la fel, suntem frati. Poate impartim fratietatea in superioara spre care tindem, inferioara de care fugim, egala care ne plictiseste, dar acest lucru nu afecteaza cu nimic adevarul ca suntem frati. Cel mai puternic factor comun este FRATI si e destul de puternic pentru a construi pe el valorile existentei. Urmeaza fiecare altfel si altfel, dar nimeni in afara. Domnul zice in textul biblic pe care il cercetam, “TOTI sunteti frati”. Nici macar un “el” care sa nu fie frate. Inchipuiti-va cat s-ar pune sub semnul intrebarii principiul dreptatii lui Dumnezeu daca si numai un singur om nu ar fi frate. Ce usoara ar fi relatia interumana pornind de la principiul “toti suntem frati”. Orice diferenta tratata in numele acestui principiu este rezolvabila. Mai intai trebuie recunoscut acest statut.

Continue reading →

In călătoria lui prin timp şi spaţiu, omul îşi imprimă momentele de bucurie şi de tristeţe pe intervalul dintre zâmbet şi lacrimi, desenându-şi prepriul “destin”. In urma trecerii prin timp, chipul omului reproduce o parte din acest desen, iar oamenii şi lucrurile cu care el se înconjoară reproduce cealaltă parte.

Fiecare clipă de bucurie sau de întristare reprezintă o condensare a tuturor bucuriilor sau întristărilor pe care omul le+a interiorizat de-a lungul vieţii sale şi constituie în acelaşi timp o experienţă unică şi irepetabilă.

Continue reading →