Daca ai fi fost la fata locului sigur te-ai fi înfuriat. Cum sa se bata namila aia cu un baietan? Noroc ca pustiul avea o prastie buna. Goliat si-a subestimat adversarul. Prastiile pot fi foarte folositoare. Poti face cu ele o multime de stricaciuni. Copiilor le plac prastiile… cine stie, cu prastia ar putea doborî chiar un urias. Probabil ca în acest razboi vechi de când lumea al credintei în Dumnezeu cu necredinta, au fost si astfel de lovituri de prastie care se repeta iar si iar. În mâinile celor care aleg sa nu creada, urmatoarea întrebare este ca o prastie buna…

Ei zic: “Poate Dumnezeu crea o piatra atât de mare încât sa nu o poata ridica?”

Continue reading →

Iar vine îngerul, iar vrea să facem afaceri! De data asta mă caută pe mess, da’ nu-s, că eu mă culc devreme. Îi găsesc mesajul lăsat offline când mă trezesc. “Domnul are nevoie de tine, vorbim când te trezeşti”. Are alt scris, dar e acelaşi înger care ştie să facă afaceri cu mine. Îl cunosc.

Am dormit bine, mult mai bine ca-n alte nopţi. Chiar m-am mirat de cât de bine am dormit. Aşa se doarme când te aşteaptă îngerii? La deşteptare i-am găsit mesajul. “Vrem să colaborezi la viitorul tău, ce părere ai?” Nu mă dezmeticisem de tot.

Continue reading →

Ce nu este în regulă cu lumea aceasta? De ce nu putem avea o lume complet nouă, o viaţă bună, fără suferinţă?

Dacă cineva ţi-ar spune „Nu cred în existenţa regizorilor buni fiindcă toate filmele pe care le-am văzut până acum sunt jalnice”? E pe undeva un argument logic, nu?

Argumentul spune implicit că filmele bune sunt posibile, de fapt argumentul sună cam aşa: De vreme ce cred că filmele bune sunt posibile, şi toate filmele pe care eu le-am văzut sunt groaznice, nu cred să existe regizori buni de filme.

Continue reading →

Era o vreme tulbure ca ochii lui Eli, cu oameni de doi bani ce n-aveau simţul valorii, uitând că Dumnezeu despicase mări pentru ei, dărâmase ziduri şi oprise soarele ce se pregătea de somn. Stăteau pe sub masa lui Adoni-Bezec cu degetele tăiate şi mâncau hulpavi resturi de la ciomu Vechiului Testament. Priveau cu nostalgie la vremurile de odinioară, iar copiii li se năşteau direct bătrâni şi paralizaţi.

Continue reading →

„Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine nu a sosit încă. Nu avem la dispoziţie decât ziua de astăzi. Hai să începem!” Maica Tereza

Trăim în epoca lui „să fii primul”, epoca în care prima impresie contează cel mai mult, în care toţi vor să fie câştigători, toţi vor să fie pe primul loc şi nimeni pe al doilea, toţi vor să fie cei mai buni, cei mai frumoşi, cei mai bogaţi, cei mai norocoşi, cei mai… descurcăreţi. Paradoxal este că, în plină epocă a concurenţei acerbe la toate nivelurile, e prezent, parcă mai mult ca oricând, spiritul de turmă, al găştii, al grupului în care eşti sau în care vrei să fii. „Toată lumea o face…”, „toţi fac aşa…”, „aşa se face…”, „asta e la modă, deci musai să te îmbraci, să te porţi sau să vorbeşti aşa!” De câte ori n-am spus sau n-am gândit aşa! Uneori mă uit în jurul meu şi văd, parcă, oameni traşi la indigo, oameni ce se îmbracă la fel, vorbesc la fel, se comportă la fel… Oare aşa vrem să fim? Oare nu mai avem nimic de spus? Oare ne-am pierdut unicitatea, în această mare de oameni în care trăim mai singuri ca oricând? încă mai cred că lucrurile nu stau aşa. Cred însă că ne-am rătăcit pe undeva, prin abisurile fiinţei noastre, şi că ne zbatem, în vremurile astea tulburi, să găsim drumul înapoi, spre cine suntem cu adevărat.

Continue reading →

„Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Gen.12:2-3

Ori de câte ori ne amintim de jertfa depusă de înaintaşii noştri pentru a avea libertatea de care ne bucurăm astăzi, ar trebui să luăm în considerare şi modul în care creştinii ar trebui să răspundă binecuvântărilor pe care Dumnezeu le-a dăruit ţării noastre.

Acest răspuns poate fi cuprins într-un acrostih format din folosirea fiecărei litere din cuvântul „PATRIOT”

P – „pray” (roagă-te). Noi trebuie să ne rugăm pentru ţara noastră, pentru conducătorii noştri şi pentru toţi acei a căror minte şi inimă sunt orbite de dumnezeul acestui veac.

A – „accept” (acceptă). Tu şi cu mine trebuie să acceptăm responsabilităţile ce ne revin ca cetăţeni ai acestei ţări, care includ, printre altele, şi plata impozitelor.

Continue reading →

La început, Dumnezeu a facut cerul si pamântul. Si Dumnezeu a facut  sa fie lumina, a facut si luminatori, a facut si nori, a facut sa creasca si iarba si florile, a facut si animalele, a facut si omul! Si nu doar atât! A facut si un plan care sa fie o mâna întinsa omului în caz ca dragostea Lui nu ar fi înteleasa, ca sa-i arate cât de mult îi pasa de el, pâna acolo încât Fiul Sau sa Se faca asemenea noua, sa slujeasca nevoilor noastre… “Când noi rataceam cu totii ca niste oi, si fiecare-si vedea de drumul lui, El a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra, a tuturor!” Si S-a facut Mântuitor! Si astazi slujeste si mijloceste în Sanctuar pentru ca noi sa venim înaintea Lui cu vinovatia noastra, cu pacatele noastre, cu multumirile noastre, cu bucuriile noastre… Asa cum Dumnezeu a facut, asa cum Domnul Isus slujeste, asa cum soarele lumineaza, asa cum pasarile cânta, tot la fel si omul când Domnul îl cheama!

Continue reading →

Există în centul oraşului nostru o toaletă publică. Povestea ei – numai anecdotă, sau nu chiar – sună cam aşa: se zice că un grec pripăşit pe meleagurile noastre, un om care a crezut în noroc şi şi-a tocat averea la tot felul de jocuri, fără să ajungă vreodată să se îmbogăţească, a mizat, chiar şi pe patul de moarte, pe un bilet de loterie, rugându-se, ca întotdeauna, norocului. De data asta zeul i-a fost favorabil şi omul a câştigat o mare sumă de bani. Dar cum tocmai urma să-l întâlnească personal pe acest zeu al lui, a lăsat banii cu limbă de moarte pentru construirea toaletei publice, ca toată lumea să vadă ce hazna e norocul!

Românii se închină azi norocului mai mult ca oricând. Firmele uzează de religia asta a oamenilor pentru atragerea clienţilor, oferindu-le altare sub capacele de bere, pe etichetele de cafea, până şi pe abţibildurile petru copii. E aşa în toată lumea, nu numai la noi. Nu mai vorbesc de cazinouri, sau alte asemenea.
Zarurile sunt cuburi făcute să stea în echilibru. Dacă le arunci, ele vor cauta echilibrul. Aşa că întotdeaua vor avea o faţă ascunsă… Exact aceea pe care se bazează echilibrul. Aceasta întotdeauna pierde, la oameni. Oamenii mizează mereu pe ce se vede, pe ceea ce e mai neimportat în menţinerea acestui echilibru. Apoi, acolo unde ceva se pierde, se acunde, nu e lucru bun, nu? E corect să mizăm pe ce nu se vede?

Continue reading →

Când cerurile lasă peste lume scări, cum a lăsat peste Iacov, cu îngeri pe ele ca ciorchinii de struguri, noi unde suntem? Sau nu ştim, că dormim… Şi nici nu vom afla vreodată, că n-avem de gând să ne trezim…

Am aţipit în drum spre slujbă, sau mergând pe jos, sau alergând, am uitat de întunericul nopţii şi de accidentele la volan, stăm nepăsători la căderile noastre şi ale altora în gropi tot mai murdare, sau răceala inimii noastre naşte ţurţuri de indiferenţă care se prăvălesc peste trecători…

Continue reading →

Marile întrebări ale sfârşitului de lume îşi aşteaptă răspunsul pentru că de ele depinde viitorul ei veşnic. Dacă nu avem un ghid de referinţă a ce şi cum şi de ce, babilonia se va transforma în tragedie cu urmări pentru totdeauna.

În „Nu există Dumnezeu” haosul e deja instalat, nu mai trebuie nimic de adăugat, ci doar un pic de timp care să dovedească tragedia. În „Există Dumnezei” într-un număr nelimitat, de la popor la popor, de la religie la religie, de la individ la individ, confuzia e de nedescris şi ordinea de neinstalat. În această complicată până la imposibil realitate filosofică si religioasă, care pune sub semnul întrebării supravieţuirea speţei umane prin ştrangularea din faşă a vieţuirii laolaltă, a apărut o „idee salvatoare” la prima vedere, dar mortală în conţinutul ei. Un SINGUR Dumnezeu si o SUMEDENIE de închinări diferite.

Continue reading →