“Cine poate crede că Biblia este infailibilă?” m-a întrebat odată un pastor. “Pot să-ţi arăt cel puţin o frază care este neadevărată. La Matei 1:17, unde găsim afirmaţia că au fost patruzeci şi două de generaţii de la Avraam la Hristos. Dar sunt mai multe în genealogia lui Luca 3 şi în cele ale Vechiului Testament.”

Există un aspect şi mai ciudat în genealogia lui Matei. El a fost vameş şi ştia să socotească fără greşeală. Deşi pretinde că dă numele a patruzeci şi două de generaţii, dacă verifici, găseşti că dă numai 41 de nume.

Continue reading →

O viziune cutremuratoare despre ispitirea lui Iisus si a noastra

In recunoastere

Nici o disciplina omeneasca si nici o minte nu pot întelege adevarata natura si dinamica a ispitirii decât în contextul Marii lupte între bine si rau.

Ispitirea este unica strategie si arma folosita de Satana pentru a declansa caderea fiintelor în pacat.

Ispitirea actioneaza asemenea capcanei pentru animal. Ea ofera un stimulent pentru care victima resimte o atractie puternica. Dorinta pentru acel stimulent poate izvorî  din nevoi legitime sau nevoi artificiale, care emana din egoismul firii noastre pervertite. 

Este adevarat ca ocazia ispitirii vine din afara. Cu toate acestea, în conditiile lumii cazute în pacat, factorul decisiv al ispitei nu se afla în exteriorul omului. Ea nu se afla în maiestria vicleniei diavolului si nici în presiunea exercitata de semeni sau situatii, ci se afla înauntrul omului, în însasi natura lui pacatoasa (Iacov 1,14). Continue reading →

Neanunţată şi prea puţin detectată, în cercurile evanghelice populare s-a strecurat o nouă cruce. Seamănă cu vechea cruce, dar este diferită. Asemănările sunt superficiale; deosebirile sunt fundamentale.

Din această cruce nouă a izvorât o nouă filozofie a vieţii creştine, iar aceasta a produs o nouă tehnică de evanghelizare – un nou tip de servicii divine şi un nou tip de predicare. Noul evanghelism foloseşte acelaşi limbaj ca şi cel vechi, dar conţinutul lui nu mai este acelaşi, iar accentele sunt altele. Crucea veche nu avea alianţe cu lumea. Pentru inima firească şi mândră a lui Adam ea însemna sfârşitul călătoriei. Ea producea efectul sentinţei impusă de legea de pe Sinai. Crucea nouă nu este opusă rasei umane; din contră, este un prieten amabil şi, înţeleasă corect, ea este izvorul pentru un ocean de distracţie şi plăcere inocentă. Ea îi permite lui Adam să trăiască fără deranj.

Continue reading →

Numele Meu este Isus Christos. Multi Imi spun Domnul! Iti trimit CV-ul Meu pentru ca sunt in cautarea unui post cheie in inima ta. Te rog sa iei act de realizarile Mele, asa cum reies de mai jos.

Competente profesionale

• Am creat Pamantul si-am intemeiat Cerurile (Proverbe 3:19)
• Am creat omul din tarana pamantului (Genesa 2:7)
• I-am dat omului suflare de viata (Genesa 2:7)
• L-am eliberat pe om “de sub blestemul legii” (Galateni 3:13)
• Binecuvantarile Legamantului cu Avraam se revarsa in viata omului prin mine (Galateni 3:14)

Profil ocupational Continue reading →

„Insa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mana dreapta.” (Psalm 73,23)

In tumultul intrebarilor si incertitudinilor legate de fericirea celor rai, versetul acesta aduce o raza de speranta. Asaf descopera adevarata implinire a vietii, izvorata nu din ceea ce ai, ci din bucuria Prezentei Divine. O constatare care ii umple inima de bucurie, de pace si de incredere.

Continue reading →

Cine vrea să treacă cu bine prin această lume, trebuie să-şi deschidă bine ochii şi chiar când doarme să fie cu un ochi deschis, fiindcă în ea se găsesc multe momeli pentru peşti, multe laţuri pentru păsări şi multe curse pentru om. Câtă vreme în jurul nostru umblă atâtea vulpi, cată să nu fim gâşte.

Oamenii pe care i-am cunoscut se deosebesc, în această privinţă, mult unii de alţii: mulţi văd mai bine cu un ochi decât alţii cu doi şi alţii au ochi buni, dar nu văd nimic. Nu toate capetele sunt cutii pline cu înţelepciune. Unii sunt aşa de şireţi, că bănuiesc pe toată lumea şi duc astfel o viaţă nefericită, într-o necurmată teamă de vecinii lor, iar alţii sunt aşa de prostănaci, că-i înşală orice puşlama. Unul încearcă să străbată cu privirea printr-un zid gros, dar cu aceasta numai îşi strică ochii în timp ce altul descoperă o mică spărtură şi pe acolo vede cât vrea de departe. Unii lucrează la gura unui cuptor aprins şi nu se pârlesc niciodată, dar alţii îşi ard mâinile la focul la care vor numai să se încălzească.

Continue reading →

Continue reading →

Am ajuns pe cale empirică să definesc fericirea ca fiind atunci când nu ţi se întâmplă nimic rău.

Nu-ţi vine factura la curent majorată cu 19%, nu faci pană de cauciuc îmbrăcat în cel mai bun costum şi pe ploaie torenţială, nu te muşcă nici un câine ca să alergi două zile pentru injecţia antirabică, nu pierzi cheile, nu uiţi fierul de călcat în priză, nu te doare măseaua scormonită de un dentist cu talent de lăcătuş mecanic, nu cheltui la super-market o sută pe chestiuţe cât să încapă într-o pungă cât palma, nu-ţi trebuie acte traduse şi notariate, nu mănânci aici şi mori la spital, nu ţi se strică frigiderul în post-garanţie, nu ai laptopul virusat, nu iese fum din maşina de spălat, nu face nici un poliţist muncă de convingere cu tine cum că te-ar fi văzut trecând pe galberoşu, nu vrea postul tău nici o rudă de-a şefului, la ştiri nu auzi de recesiune economică mai mult de şase ori pe minut, nu-ţi găseşti maşina zgâriată în parcarea bisericii…

Continue reading →

Privirea mi s-a strivit de geam. Timpul a încremenit într-o bătaie de inimă. E un soare leneş, ce clipeşte rar şi a păcăleală. Trec oameni, pestriţi, pe alee. Îi privesc. Îmi sunt străini. Oare ei cine sunt? Oare EU cine sunt? Credeam că am scăpat de întrebările astea o dată cu liceul. Încă o gloată. Adevărul e că nu-mi pasă cine sunt, unde merg, ce fac… Huruitul unui tramvai anunţă apropierea altor zeci de oameni, aflaţi în raport de indiferenţă şi singurătate colectivă. Şi ei îmi sunt străini. O astfel de rază îmi atinge retina… Ar trebui să-i iubesc ca pe mine însămi… Îmi vine în minte profu’ de… ştiu eu care! Iubire?! Ce-i mult e mult!

Uite-l şi pe micul cerşetor soios, ce ne aminteşte zilnic, pe tramvai, rugăciunea „Tatăl nostru”, împreunându-şi evlavios mâinile murdare şi cu scrum de ţigară sub unghii. Nenea cu servietă ce coboară din Mercedesul gri pare de treabă. Pe el l-aş putea iubi.

Continue reading →

V-aţi gândit vreodată că mintea umană se trage din mintea divină? Ca tot omul… sau ca omul tot! V-aţi gândit vreodată că El S-a exprimat pe Sine în Scripturi, ca să poată comunica prin intermediul acesteia, al Scripturii, cu omul? Că “departele” gândurilor Sale, de care face pomenire Isaia ( „Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” Isaia 55:9), nu e de natură spaţială cantitativă (El nu gândeşte în termeni de spaţiu şi timp, doar S-a tradus pe limba noastră), ci spirituală, mai degreabă intelectuală, calitativă?

Continue reading →