Cum erai la 3-4 ani si cum esti acum? Esti mai destept, mai curajos, mai increzator in propriile forte, mai matur si mai trecut prin viata. Desi ultima caracteristica ar trebui sa le includa si pe primele, nu este intotdeauna asa. Deseori lucrurile merg exact pe dos. Ar trebui sa fi evoluat, dar sa fie oare chiar asa?
Sa ne intoarcem putin in copilarie. Ce invata sa faca majoritatea copiilor inainte de 6 ani? Raspuns: sa mearga pe bicicleta.
Sa alegem un copil care nu a mai vazut niciodata o bicicleta si nu stie ce presupune mersul pe bicicleta. Prima intrebare a sa va fi: Ce e aia? Majoritatea copiilor vor sa invete sa mearga pe bicicleta pentru ca au vazut-o, au studiat-o si au observat ca se poate. Le-ar surade ideea, ar fi dispusi sa invete.
In ziua de azi suntem bombardati de reclame, de carti in care ne sunt expusi pasii spre succesul personal sau in afaceri, metode de a atinge acest succes, panouri publicitare, conferinte de presa etc. Suntem indemnati cum sa facem pentru a ajunge intr-un anumit punct. Asimilam informatia bucurosi, fara a ne pune intrebarea cheie: Incotro ne indreptam? Ce este succesul pentru mine? De ce vreau sa urmez acesti pasi? Raspunsul cel mai intalnit va fi: pentru bani. Ne sunt pictate frumos atat de multe cai. Dar cine se intreaba unde duc acestea? Si e usor de anticipat urmatoarea intrebare: Si cu banii ce doresti sa faci? Pai, vreau o vila, doua, cu piscina, cateva masini, excursii, o casa de vacanta etc. Si cam aici ne oprim. Este drumul sigur? Este punctul de sosire cel pe care l-am cautat? Adevarul este ca habar nu avem. Un copil si-ar pune aceste intrebari inainte de a se arunca in necunoscut. Tu ai face-o?
Dupa ce copilul nostru a aflat ce este o bicicleta si a vazut cum se poate merge cu ea, cauta incredere totala in acest obiect. Trebuie sa se asigure ca bicicleta nu prezinta niciun pericol si ca o poate manevra. De aceea, la inceput, cineva il va sprijini, ii va tine saua pana ce copilul va avea suficienta incredere incat sa continue singur. Tu cum procedezi? Acum ca ai crescut si nu mai esti copil… Tu ajungi sa fii dezamagit. Nu testezi terenul mereu. Te urci pe bicicleta fara sa stii ce si cum… si cazi. Tragi concluzia ca bicicleta ta este periculoasa si nu te mai urci pe ea.
Odata aflat in mers, copilul simte ca trebuie sa stapaneasca bicicleta naravasa. Capata curaj si, desi constient ca exista riscul de a cadea, macar a invatat sa o foloseasca. A capatat incredere in ea, putin cate putin. A avut curajul de a se desprinde de punctul de sprijin cu toate riscurile de rigoare. Mai devreme sau mai tarziu, tot experimenteaza o cazatura. Plange, se loveste putin si ii trece. Cu siguranta va incerca din nou pana va invata cum sa se incline si cum sa pedaleze astfel incat sa nu mai cada. Tu cum faci? Tu, adult fiind, cazi. Ti-e teama sa te mai urci pe bicicleta si lasi balta aceasta experienta. Copilul continua si reuseste. Tu te vei feri de acum incolo.
Copilul stie ca pentru a stapani bicicleta si pentru a evita o cazatura trebuie sa pedalezi incontinuu. Dar tu? Te opresti. Copilul invata sa-si mentina echilibrul. Acum e fericit. A reusit sa ajunga unde si-a dorit. A invatat sa mearga pe bicicleta. Tu de ce renunti? Tu de ce nu inveti sa pedalezi fara oprire?
Copilul cade, se ridica si merge mai departe. Tu cazi si ramai jos. Ti-e teama. Si cand ti-e teama, auzi deseori “nu fi copil, incearca din nou!”. Cam eronat acest indemn. Copilul va incerca mereu pana ce va reusi. Fii copil, incearca iar! Fii copil, invata sa ai incredere! Fii copil, prinde curaj! Fii copil, redreseaza-te!
Nu mai folosi “E copil, ce stie el?!”. Da, e copil si se pare ca stie mai multe decat tine. E copil si nu renunta.
Tu? Tu esti adult si te temi. Esti adult si n-ai curaj. Esti adult si iti e teama sa inveti. Esti adult si ti-e frica de esec. Tu te feresti, copilul nu. Si cine castiga? Tu ramai cu regretul, copilul cu satisfactia.
Si te intrebi ce s-a intamplat pe drum de ai ajuns sa te pierzi pe tine, de ai invatat sa renunti in loc sa perseverezi…
Iti cauti idoli printre oamenii de succes si printre vedete… Ce-ar fi sa privesti un copil? Ce-ar fi sa inveti ceva de la el? Si ce-ar fi sa inveti sa fii copil? E ca mersul pe bicicleta…
(autor: peculiarme)